Cum să-ți faci dușmani

Am început și eu să scriu ca tot omul așa. Nu cred că sunt genială și nu cred că lumea se va schimba datorită textelor mele. Am vrut să clarific acest aspect până nu îmi sar șacalii în cap. Într-o bună zi am descoperit pagina Agonia. Minunat! Eu, un învățăcel, aveam ocazia să îmi postez textele pe o pagină pe care o vor vedea unele persoane avizate. Zic să încerc și eu! Postez textele și aștept comentarii cu înfrigurare. Să văd și eu Domle` ce părere au ceilalți. La rândul meu mă apuc să citesc textele celorlalți și vreau să vă spun că am găsit texte care m-au atins, care mi-au spus ceva și care meritau într-adevăr citite. Până aici totul bine! Când ce să vezi?! Mă uit la comentarii și mă crucesc când citesc pe o pagină de literatură așa ceva. Orgolii frate! Să vezi ironie, batjocură, comentarii malițioase și dezamăgire la unii! Poate eu n-am înțeles bine sau poate pe mine mama m-a învățat să ii respect pe ceilalți sau naiba știe, dar am rămas cu un gust amar. Unii încearcă să scrie și alții le dau în cap! Bravo! Bravo celor care se cred atotștiutori și care lovesc cu parul în ceva ce poate nu înțeleg (mă gândesc) atunci când postează aberații de genul „Oribil!”, „Nereușit!”, „Groaznic!”. Ne scuzați pe cei care nu ne-am născut învățați și ne scuzați pe cei care vrem să învățăm de pe această pagină. Am tot citit la personale despre chestia asta că site-ul devine de nesuportat, că unii sunt răi și comentariile usturătoare îți fac greață. Credeți-mă! Nu e vorba de site! E vorba de cei care îi vor răul și cred că nici măcar nu își dau seama. Ei bine! Na! Eu recunosc! Nu sunt Dostoievski, nici Gogol, nici Woolf, nici Gaskel și nici nu pretind a fi, dar lăsați Domle` oamenii să scrie fără să-i sugrumați, fără să-i împușcați și fără să-i faceți să creadă că ucid pe cineva! Părerea mea!