Utopie

Merg într-o ceață nevăzută de ceilalți. S-au scurs în capul meu oval președinți, foi volante, economie de piață, coji, vecini, confesiuni, lipsa locurilor de parcare și eternele manele, manele, manele… M-am scuturat ca un câine și cădeau Din părul meu muzee, parcuri, lăzi de gunoi. Eram din nou cea de ieri și aveam puritatea Unui animal căruia nu-i ieșiseră nici ochii. Mai aștept… poate mai cresc - să pot deveni și eu Președinta, vecina sau lada de gunoi din capul altuia. Ce? De ce nu? Nu pot avea și eu idealul meu într-o Lume a utopiilor? \"Nu renunțați la utopii\", zbiară perfecționiștii \"Vindeți copiii și păstrați-vă visele, ăstea-s importante, fără ele nu mai existăm, nu mai avem, nu mai trăim!\"