Dealurile

\'\'să mă dau eu\'\' vs \'\'să mă dau\'\'
\'\'stie\'\'vs \"știe\"
\'\'apoi\'\' de doua ori vs \'\'apoi\'\'doar o data

M-am gândit special la tine când l-am scris, Ștefane și abia așteptam să comentezi, cool, nu? Mulțumesc de atenționare!

ca o lamă subțire de incertitudine,
peste sânii mei verzi\" - foarte interesanta partea aceasta a poemului. In ce priveste parerea \"domnului Pa\"... daca e poet, ar trebui sa sa il auzim in vreo poezie! :)
si prima strofa, destul de interesanta imi pare, ca sa nu mai zic de... \"barbatul isoscel\", expresie care m-a si veselit, la culme, fapt pentru care ma grabesc sa prezint scuze.
sa nu uit: as scoate reluata (stii tu...) formulare: \"încât să stie a mă răsfoi / într-un braille\". (as scoate asta \"fără să fie nevoie de inimă\", sau as zice \"de multa minte\" in loc de inima :D)
(am scris in graba, poate revin, mai vorbim)

copy-paste gresit: ziceam de partea asta a poemului:
\"ceva
doar al nostru, în care dumnezeu
să nu aibă vreun amestec,
doar să se depună ușor,
ca o lamă subțire de incertitudine,
peste sânii mei verzi\"

Se simt bine aburii. Dar unde sunt dealurile? Alina, nu ne lasa in ceata, pentru ca vorbeste de fapt doar fotografia ta!... Pentru ca in poem nu exista nicio referire, macar alegorica, la dealuri!

P.S. Aburul e una, dealul e alta...

Pot sa miros o delicatesa culinara. Asta nu inseamna ca o si gust.

Pot sa ucid pe cineva. Asta nu inseamna ca l-am mangaiat din ochi...

Alina, la ultimul vers al primei strofe, cred că varianta „să-mi înlocuiască” ar merge mai bine.
Am remarcat tot poemul, în special ultima strofă.
cu scuze pentru deranj,
al 106-lea cetitor
anton

Prima strofa este O.K. Linistea de deal (de Dedal a cititorului) e asigurata. Ma simt si eu inaltat. Chiar spre munte. Apoi vine, paradoxal, avalansa unor senzatii prea cautate, prea artificiale. Degetele boante, prea scurte, nu le fac unor barbati decat deservicii, nu? Asa se intelege... Mai bine incepeai strofa a doua asa: Sa se dea inapoi/ un barbat isoscel/ daca n-are degete indeajuns de lungi/ de pianist... Inima adevarata nu se masoara in centimetri, nici degetele nu spun cine stie ce despre caracterul femeii sau barbatului. Rasfoirea ca pe o carte e deja fumata, nu?
Mai bine sa ne dam putin inapoi, sa privim textul in ideea lui originala si apoi sa-l revedem si publicat frumos in viitoarea ta carte.
In strofa a doua jocul erotic ar deveni clar daca ai specifica in ce te dai, in leagan, sanie, balansoar, barcute, masini...

Scuze pentru tonul meu care cred ca nu-ti prea place.

Silvia, stii si tu ca nu e genial textul, e doar simpatic, in felul lui, asa cum sunt si eu :). O sa mai tai din el, nu e problema. Sunt buna la taiat din texte :). Multumesc, parerea ta conteaza mult pentru mine!

Liviu, ma bucur ca ai venit asupra unui text al meu, sunt onorata! Niciodata nu ma deranjezi, stii bine. Voi corecta, precum spui.

Dragos, tu cred ca vezi textul dinspre partea filosofica a lumii, insa nu e cazul :). Aburul e aburul de la termocentrala orasului. Dealurile sunt cele 7 coline ale Iasului, banal, nu? Rasfoirea e asa o platitudine, de acord, trimiterea la Braille & co. e una mai veche. Iar cand e vorba de jocul erotic, nu ma dau in nimic, sunt serioasa :). Nu prea am inteles ideea cu originalitatea textului, pentru ca eu insami nu o gasesc. Textul seamana destul de bine cu mine: boring =)).
Asa deci, cuvintele tale mi se par simpatice si utile, multumesc!

...părul tău iubit-o sunt iazuri de cristal...oglindesc sublimul...dealurile-corpul unui om la macroscop ...unde abururii cad peste aburii iubirii persoanei dragi...aburii-sentimentele care face condens pe inima persoanei dragi udând-o!

***
antologic>

să ne dăm apoi noi, unul altuia, întru ceva

Eu înțeleg că dvs. sunteți \"un strain fara de tara\", dar se vede că sunteți, mai ales, străin de gramatică, de vreme ce scrieți \"părul tău iubit-o sunt iazuri de cristal\", dar și străin de orice logică, dacă avem în vedere comentariul pe care-l faceți. Am crezut, un moment, că încercați să fiți ludico-ironic, dar v-am citit câteva poezii (pe care n-am găsit util a mă obosi să le comentez) și m-am lămurit că dvs. vorbiți serios!!! Și mai ziceți că sunteți profesor! Ar fi culmea să fiți de română!
Regret că vă apostrofez aici, legat de textul Alinei Manole.
Dacă e să mă refer la text, el este onorabil. Un text mediu al unei autoare remarcabile. Un text cum scriu toți poeții de luat în seamă. Nimeni nu poate da numai capodopere. Dar e un text în care se vede, pe ici, pe colo, cum se spune, gheara leului. Pardon! A leoaicei.

discreta vulgaritate, atat de discreta incat dumnezeu sa nu aiba niciun amestec. clipe dorite spre daruire, atat de trecatoare precum aburul ce se poate darui ori de cate ori isi doreste asta, atat de statornice precum dealurile ce stiu sa astepte in vesnicie mangaiera aburului...Si ochii si trupul si mintea si dorintele...

Spor!

era mai bine. altfel, se transformă într-o lălăială. cum ziceam, păcat de cele cîteva sclipiri