Alin Pop

dacă stau la fereastră spre ceea ce socot că s-a întâmplat deja atunci viitor este tot o sumă de întâmplări pe care datorită unor neajunsuri subiective prefer să le plasez într-o poveste

Aseară, aranjând ceva lucrușoare pe la mine prin cameră, am scotocit un pic prin niște cutii mai vechi. Într-una din ele ședea bine păstrată o aripă de fluture, numai una, atât mai ramăsese... Era

Prezența ta la fereastra vieții imi aruncă umbre pe fundalul visului. Atât cât să mă simt bântuit de frumusețe. Nu te-am știut până ce ochii nu mi-au tăcut. N-am curs până ce timpul

de la o vreme, oglinda îsi cam râde de mine îmi prezintă pe cineva care crede că sunt eu

Pe cărarea aspră către Cel de sus de sfinți zic bătrânii că vei fi răpus. Însă dacă invers, spre om vrei s-o iei, mai bine ia seama la alți dumnezei!

aflați mereu înaintea, unii într-alții ca statuile în pietre visând dălți

nici pentru a proteja ce este aproape de ce e departe nici pentru a consacra frumosul ca să nu încetăm a-l primi nici pentru a fi nici măcar pentru a dispărea de fapt iubim fără pentru ilogic

mușcă timpul din abis înc-o zi de ghindă norul verde a promis vânt de sare-n tindă trei surate \'naripate vin la drum de seară vise coapte duc în spate tu doar câmpul ară buza nopții-n

pătrund prin efracție într-o poveste o delapidez de înțelesuri de zâne și djini deopotrivă ca să ies apoi prin refracție și să-mi plimb gașca de piticoți în văzul lumii. dacă sunt suficient de

cerul ca o cuvertură cade peste noi valuri albe-n aventură ne prind pe-amândoi cad într-una, cad în șoaptă ciucurei flocoși ne privim gândind vreo faptă ca doi eschimoși afundați în vis

barbare hoarde, nerostiri acerbe năluci în dans exotic despletit un ochi de jar în pântecul tău fierbe și mă aruncă ciob în asfințit în firul ce desparte emisfere hipnotic o genune s-a

din respect pentru sensibilele și adînc cititoarele urechi, pun la grămadă trei poezele, toate de o fantastică profunzime literar-artistică Duală Caldă luna gri țese-argint sub nor, greiere