alice drogoreanu

primul gând care mi-a venit când citeam a fost că ai tradus în limbaj personal
și destul de aerisit
un concept care mie mi-e drag: something old, something new, something borrowed, something blue. felicitări.

nu-ți ascund că te citesc din 2 în 3 însă asta mi-a plăcut realmente:
dumnezeu poartă pe cap o pungă mare mare cu gheață[...]
când vede atâtea femei singure și bărbații relativ
încurcați în atâtea
etc
dileme(deci da, asta mi-a plăcut f tare etc dileme, e ok că n-ai dezvoltat tărășenia)

eu nu știu de ce-i tai macaroana cititorului din primele versuri. când deja întemeiezi de-o poveste. uite ce curat și frumos e:
o vie uscată se înghesuia în gulerul unui gard.
câmpiile erau niște case.
mușcam cu nesaț din strugurii rupți, ocolind noroiul.

și mai e frumos aici: scârțâitul de frunze
ne acoperea râsul. Brațele tale se întindeau
în jurul părului meu. aveai
o grădină înflorită lângă inimă.

asocierea case - câmpii cred că mere o singură dată la apă. a doua oară trebuie să găsești altceva.

aș fi neam prost dacă n-aș face asta. am perceput textul de mai sus exact așa cum cred că l-ai și copt. de parcă ai sta pe marginea patului și nu spui nimic și de afară uguie ceva. dar nu-i uguit de afară sunt lucrurile astea care uguie în cap. care nu aduc nimic în plus dacă le scoți dar de ce să le ții înăuntru?
l-am perceput ca pe faptul că trebuie să-ți încalți și îmbraci corpul să faci ceea ce e de făcut. că dai cu piciorul în frunze. că undeva intre catedră și bănci se ivește o fereastră.dacă ai șterge-o cu mâneca toamna se vede prin ea. ai putea s-o deschizi. dar atunci ar intra și efectele. nu numai colorile.

per ansamblu toamna e ceva depresiv. la tine e un pic de let it be.


ps.să ma ierți dar nu gust iarba ideilor.dar știi asta.

n-aș vrea să vorbesc despre nimic. m-am
trezit de dimineață cu o durere profundă. nu
știu dacă de la buzele tale. în fine, mâncai un sandvici
și o portocală.

am fost ieri la școală, n-am
reușit să spun mai nimic despre costin, despre
biruit-au gândul. ucenicii, probabil, ar fi
vrut să le spun despre ultima aventură a unei
vedete pro-sex. am șters praful de pe cronică,
numai că astfel cartea a devenit invizibilă. nicio
soteriologie nu ajută să cerni adevărul. salvarea
e în tine. caută un răspuns.

când toate întrebările
alunecă de pe foaie
am vrut să dau delete. nimic nu se șterge.
memoria e un brontozaur, singurul
în viață.

n-aș vrea să vorbesc despre nimic. până la primăvară, casele
au să se îmbrace în doliu. cine să mai cânte acum
cerul cu berzele-n zbor?

cred că e primul text de-al tău care-mi place apx integral. de unde și decupăturile.

dacă mi-ai fi zis că e un text ca altădată mi-aș fi pus laptopul pe foc plus contractul la upc. poate pt unii e confortabil să tropăie pe aceiași registri&același mood 3, 4 ani la rând. pentru mine nu. apreciez în mod sincer că ești dezamăgit. stau aci tastându-ți și refac raidul around în 360grade și totul e exact cum am scris.

dreadurilor nu altcumva ai putea să faci din final titlu și din penultimul rând - primu\'.

cred că ți-ar plăcea rezistența urbană. fac ceva meritoriu acolo. în special raiden. când citesc pe acolo mi-aduc aminte de rodiile astea ale tale.

eu nu știu ce sens acorzi tu ping pongului în acest text. dar știu că te forțezi să spui ceva profund și nu iese. și indiferent de importanța pe care o accentuezi scriind cu literă mare niște noțiuni efectul e nasol.
ai putea să spui în cuvinte simple ceea ce gândeai când ai scris asta?

ignoranța nu e totuna cu nepăsarea neimplicarea șamd
next step că nu-mi place cum pui pavăza cu proiectele. știi
e ca și atunci când vorbim despre cancer, chestii, dar cumva e să vorbești cu ochii-n ochii cuiva drag (rudă prieten) când ai vrea să-i iei tu durerea dacă moartea nu poți să i-o iei
și altcumva doar pt că sufletul tău simte nevoia să strabată subiectul ăsta.


ți-aș spune ceva nu știu dacă-ți folosește. niciodată nu citesc un text.
îl citesc pe omul care l-a copt și
și l-a pus în frunte.

pot să întreb a ignoranței cui e victimă?
am depășit subtitlul unilateral-moralizator-profetic de pe margine; pentru că nu ai de unde ști dacă e fericire au ba iar modul cum ai tratat subiectul în text mi-a demonstrat superficialitatea asta atotștiutoare. de asta întreb.

ce legătură au scrierile mele cu ce-am semnalat eu mai sus?
ți-am dat eu un model cum se scrie? vreo trimitere, referință?
și da, e la mintea cocoșului că prima grijă nu-i să cumpanești ce scrii
ci să dai fuga la comentator, mama lui de dobitoc

1. cum adică \" am plecat un vis\"?
2. \"am crezut că sunt somnambulul\". somnambulul who?
3.\"când m-am trezit de serviciu
colegii[...}] dar ce mai contează\". când te-ai trezit la serviciu, ce? uită-te și tu cum ai lăsat problema spânzurată.
4. iar titlul, e subliminal de-a dreptu\' :)))

per ansamblu ce mai contează. haida haida să scriem ceva, orice, o luăm cu visu\' nedormit și se numește că e poezie.

mno
- când numai s-a pornit - sună împiedicat, feresatră - fereastră; vecini peste perete? cum adică ?
- cât despre criveți(creveți?) nu cred că dizgrațioși e termenul corect, chiar dacă se întelege că-ți displac.
- își reclamează marfa? poate promovează, reclamează nu.
- m-am întors mai că în fiecare dimineață? mai că?
- soarele matizat, poate mătuit
- după care chiar nostalgizam? nu există verbul a nostalgiza.
- râdeam în genunchi( să încerci să râzi în gură, o să vezi, e fain)


- am mers mult pe drumul pe care secole-n urmă a mers și Regina Maria - well, am ajuns și la motivul pt care am intrat pe textul ăsta. regina maria. pusă taman în titlu. dacă la acea regină maria te referi, a României, născută pe 29 octombrie 1875 și decedată pe 18 iulie 1938, atunci unde-s secolele din urmă? ori informația ți-a trecut aiurea pe lângă urechi, ori nu poți estima ce-i un secol. nasol, în ambele cazuri.

f ok, chiar mișto fazele cu meduza(Oamenii arată ca
niște cartofi prăjiți. Un copil a prins o meduză. E rănită zice.
Hai să-i dăm drumul. Hai să o îngropăm) și vaniușa, bucata asta:
\"Vaniușa culege scoici
Vaniușa culege scoici din apă de 7 ore
Opriți-mă opriți-mă cineva
Spune Vaniușa cu o față ca de drogat
Aproape că plângând de disperare
Vaniușa încă nu vorbește bine\"

și asta, cu amendamente, de ce \"ratându-te\"?
\"de parcă un monstru clocotitor
ar da buzna
să te înghită, infectându-te
cu frumusețea lui\"

o împuternicire piston*

stai într-o sală de așteptare
acolo
o împuternicire
pistonul împinge tensiunea până la capăt


într-o vreme era o manie pe agonia să se nominalizeze chestii cu \"poemu meu de azi\"
eu aș spune: astea-s obsesiile mele pe azi. îmi pare rău pentru forma în care le-ai pus dar versurile de mai sus, dezosate, sunt prea puternice
prea importante ca imagine și stare.

e mișto imaginea: iubirile ca lubenițele. dar de ce ai recurs la o comparație? te ajuta altfel: iubirile mele au fost niște lubenițe. lasă loc de mai mult.
și apoi ți-ai frăsuit textul cu mânuța ta tot inserând iubirea noastră la tot pasul. ultima strofă nu spune nimic. din celelalte taie fără jenă.

crescută precum salcia? cine?
unde e biletu de tramvai 1 leu? că mă mut mâine acolo. leul ăla fiind motivul pentru care am intrat să citesc. subțire.

șleata nu există. există șleahtă.
te-aș întreba dacă poți să reduci tot ceea ce ai scris la o singură propoziție. ca o sinteză.

mihaela crede-mă ca e aceeași atitudine. nicio schimbare la ea. nicio concesie. totul era la tine în cap , în a recepționa agresiv. schimbarea e însă la tine în modul în care primești și altceva decât laude.

eu cred că tu faci abuz de elemente care fac ca întregul să arate încărcat sufocat și ideea pe care mergi să se dilueze până la plictis.
izvorul din care beau cu aceeași sete copiii și străbunii
și cățăratul pe istorie pe istorie versus intențiile tale din începutul textului nu se leagă și nici nu se potențează. no offence uneori mă gândesc că de fapt tu ești foarte pătrunsă și mândră de ceea ce scrii și de aia orice observație anti sau constructivă se va lovi de zidul ăsta. dar trebuie să crești și mai ales să schimbi și să înveți din orice. indiferent de ce spun alții. o faci pentru tine.

aș prefera să nu te gândești la un reply ci doar să te gândești la ce-am spus. aș considera că mi-ai răspuns astfel.