Încă o zi posomorâtă de vară

Versuri scrise într-un stil de-o sensibilitate aparte ce adaugă un plus de virilitate poemului.

as we speak multumesc frumos de lectura si cuvinte.

eu nu știu de ce-i tai macaroana cititorului din primele versuri. când deja întemeiezi de-o poveste. uite ce curat și frumos e:
o vie uscată se înghesuia în gulerul unui gard.
câmpiile erau niște case.
mușcam cu nesaț din strugurii rupți, ocolind noroiul.

și mai e frumos aici: scârțâitul de frunze
ne acoperea râsul. Brațele tale se întindeau
în jurul părului meu. aveai
o grădină înflorită lângă inimă.

asocierea case - câmpii cred că mere o singură dată la apă. a doua oară trebuie să găsești altceva.

o sa spun ca initial nici nu era versul cu asocierea case-campii in prima strofa si ca am introdus versul acolo doar pentru nu stiu ce echilibru imi imaginam eu ca s-ar crea prin repetitie.
o sa corecturi corecturi maine dimineata.
multumesc frumos pentru parere alice.

o sa aplic* corecturi (fara repetitii). scuze.

Cupajul scrierii este nefericit.
Repetițiile dau senzația de nesiguranță.
Acel LIPICIOS reluat îmi sună rău.
Este multă bavură.
Pentru a ieși din atelier ar trebui reluată scrierea.

bon coupage, tres bon
repetițiile dau senzația de consolidare a trăirii, de reluare a sentimentului
versurile 5 și 6 fuzionează, survin și rezultă.
e un poem bun, laminat, omogen
aș fi intitulat :O vie uscată se înghesuia în gulerul unui gard
aș fi început cu: Câmpiile erau niște case
aprecieri,și
Câmpiile aveau ca acoperișuri
alte câmpii, mai apropiate de orizont,
tremurau.

titlul are o semnificatie personala pentru mine, dar cu timpul s-ar putea sa judec prin prisma mai poeticului si mai esteticului. cu toate astea sunt de acord cu faptul ca sugestiile tale ar face mai bine textului. multumesc.