alice drogoreanu

o să vă fac haine minunate, messir cântăresc materiale scumpe încropesc aerisit o întreagă instituție de forme stiluri culori sunt o dură în fapt bulendrele de operetă mă scot din

pot să vântur deșertul fir cu fir să terfelesc munții sub fustele mele să-mi pufnesc picioarele prin bălți înfruntând zilele să dau bobârnace rostogolind marionete pe câmpul de bătaie love is

toamna asta nu e ca oricare altă toamnă deloc nu e El adună fraze într-o cutiuță și Tu, altfel te așezi cu iubire cu tot într-o poză iar Ea, ea doarme încremenită în zăpezile ei frumoasă

Smulg conturul din ramă nici un perete nu mă poate păstra țintuită o să mă întorc poate mai târziu poate niciodată presiunea absoarbe dorința de evadare nu mai am poale nu mai

ziua n-o mai iubesc ziua mă înjunghie vine răstoarnă ziua urlă îmi urlă în dreptul lui: bărbații nu sunt fructe! există banane există pere până și fructele se înroșesc poetule există miros

pe strada maria rosetti stă alice abia așteaptă să se întoarcă acasă ruptă alice draga de ea să se arunce pe un fotoliu să fumeze o țigară să își împletească picioarele nu vrea să iasă

sunt fiul aerului stins într-o scrumieră în bătaia vântului închid drumul fără de capăt drept plată îmi iau praful și mi-l fac poezie atât am știut să fiu atât am fost cum am

duci un deget pe traseul unui labirint printre zile peste lumi peste vieți bolovănite prin dâre scurse din gânduri și ajungi în cele din urmă la caseta unde ești închis tu unde se

Dumnezeu bea sangria în asfințit și ne lipește sufletul de față pe buze și în ochi un abțibild ce nu se tocește n-are cum soarta ne-a aruncat dorințele prin culcușuri din arcuri de

Parcă filmele s-ar ține într-un castron cu floricele și the endul s-ar strivi între chiștoacele din scrumieră el spunea, mai știi cum se uita ea? și faza aia, ușa roșie deschizând casa albă

e dinamită la capătul podului și tropăi tot tropăi într-o viață prea largă în cizme prea lungi în trâmbe de ceață pe dâre de borne clasicul capăt de pod m-aș putea uita în lungul drumului să

văd organizat mărșăluind dedicat parada gesturilor tale cocoșești hahaha defilează spre mine pe mine în. și eu stau așteptând senzația riscul sau orice altceva negustat

Huxley privea casa arzând 3 costume și-o vioară asta era tot ce-i trebuia din tot ce înseamnă o casă o viață așa că de rest nu am nevoie să fiu un om so simplify, alice something got me

să n-ai nici o arhivă amnezic nu amintiri doar cu prezentul nu tu conexiuni nu tu cauze nu tu impresii să mori la sfârșitul zilei cu toate valizele goale habar n-am de ce-ar fi mai bine

uite eu n-am avut păpușicărucioare&stuff doar camioane da\' nu le-am șurubărit niciodată le iubeam că erau albastre aa, și aveam cărți în pat sub pat cam peste tot noi jerpelite și

lasă un decor să ne adune nimic nu transmite liniște limbi ciudate bolborosesc diacritice inventate pentru un dramatism perfect să așezăm scaunele unul în fața celuilalt finally se

strada cade printre ziduri fără sens și fără pietre șerpuind urme vechi merg cu privirea în sus numai în sus lovindu-mă de tot pustiul din cer sunt toate bocetele lumii de femei strânse