fără identitate

aproape irespirabil, un text negru, părerea mea, reușește să inducă o stare și asta înseamnă că are forța necesară, \"șerpuind urme vechi\"-un vers care m-a atras și reținut,
la bună citire,

mie nu prea mi-a placut, nu stiu clar de ce. nu cred ca e un text negru, nu mi-a creat impresia asta. dar mi se pare ca parca amesteci ceva. e posibil sa ma insel, sa nu fi perceput bine mesajul.
ce mi-a placut este strofa: din praful tălpilor mele nu se ridică săruturi
nici închinare
nici teamă
ar trebui să se nască ceva
curat
cuminte
viu
să mi se deschidă ochii
mari
ținând strâns
datul ăla
deasupra jelaniei
omenești. ea este cea care lamureste si limpezeste. ai putea renunta la ultimele versuri, adica finalul poemei. prea explici.
cu drag,
medeea

Imi placu si fusei de-acord cu tine, cu o remarca: n-ar trebui sa se nasca nimic. :) Nu TREBUIE nimic, niciodata, nicaieri, niciunde, cu nimeni. Tocmai asta e frumusetea. Daca scoteai nota aproape imperceptibila de optimism, probabil (in/sub)constienta, era un poem perfect. :)

Dana
da, negru a vrut să dea , să fie, apăsător
să apese pe respirație
până la țipăt

medeea
ascultă The host of seraphim-Dead can Dance
e aceeași atmosferă sufocantă
și cu toate astea
nimic nu e inchis până la capăt
nu trebuia să fie un text frumos

adrian
nu-mi ies chestii aproape perfecte
și sunt de acord cu remarca ta
însă nu i-aș spune optimism
doar puterea de a dori ceva
intens