Poezie
Hainele cele noi ale împăratului
21stcentury
1 min lectură·
Mediu
o să vă fac haine minunate, messir
cântăresc materiale scumpe încropesc aerisit o întreagă instituție de forme stiluri culori
sunt o dură
în fapt
bulendrele de operetă mă scot din sărite
aveam partea mea de adevăr să știți
îmi spuneam
lasă nu-i nimic sunt obișnuită
urât mai e săracul
nerăbdarea tropăie
în așteptare
intră smerit în șabloane
croit
gusturile lui netezesc cu infinită precauție aerul regal
să-și primească în vene
catifelele
hai spune-mi, hai mai spune
arăți atât de bine
mai ales la piept
da, pieptul e bestial
aplauze!
de extaz freamătă
persuasivii ascunși radicalii frustrați
nivelându-și simțurile gâlgâie
un gram de analiză
așadar
toată lumea e mulțumită
m-am ghemuit din nou cu capul între genunchi
și el mă sprijinea cu ochi umezi
messir are haine minunate
prin retină
el umblă întotdeauna gol
ați văzut pe undeva piese foarte de schimb?
un ochi, o mână, un petic de viață, ceva? îmi lipsesc niște accesorii
în lumea de tablă
aveți tot ce vă trebuie să vă luați o prietenă nouă
fericirea fumului de cannabis
ridică gustul până la nori
sau până la ochi
dincolo e ceață
063.838
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- alice drogoreanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
alice drogoreanu. “Hainele cele noi ale împăratului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alice-drogoreanu/poezie/209912/hainele-cele-noi-ale-imparatuluiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SPpeste timp, regasim aceiasi politica de dominare, si-a schimbat parul, dar naravul ba.
0
ADironia cea nouă a alicei și parodia vechilor obiceiuri
în alte haine
medeea, apreciez de fiecare dată trecerile tale
în alte haine
medeea, apreciez de fiecare dată trecerile tale
0
IP
e foarte interesant cum alice reușește să treacă, razant, pe lângă pericolul contorsiunii de limbaj. cum reușește să evite acest lucru, e secretul ei. așa ca o trapezistă care, acuș-acuș, ai sentimentul că va scăpa din mâinile partenerului, dar, în ultimă instanță, balansul de după salt continuă.
zice ea:
\"o să vă fac haine minunate, messir
cântăresc materiale scumpe încropesc aerisit o întreagă instituție de forme stiluri culori\",
și când ajung la \"încropesc aerisit\", închid ochii, să nu văd ruperea. îi mai deschid la \"instituție de forme stiluri culori\" și respir cumva ușurat. s-a salvat. ce e drept, nu cu prea multă dezinvoltură...
trec peste strofa doi, care face un pic paradă de realism și ajung la:
\"nerăbdarea tropăie
în așteptare
intră smerit în șabloane
croit
gusturile lui netezesc cu infinită precauție aerul regal
să-și primească în vene
catifelele\",
care sunt niște versuri \"regale\", pentru care autoarea ar putea fi notată cu zece la catalog.
urmează un \"piept bestial\", ceea ce, desigur, e suculent ca imagine, deși cam frust, și, apoi:
\"aplauze!
de extaz freamătă
persuasivii ascunși radicalii frustrați
nivelându-și simțurile gâlgâie
un gram de analiză\",
care are alură de retorism acid, sarcasm nemascat, puțin cam nepotrivit cu ansamblul, care părea mult mai rafinat.
și iată strofa mea preferată:
\"așadar
toată lumea e mulțumită
m-am ghemuit din nou cu capul între genunchi
și el mă sprijinea cu ochi umezi
messir are haine minunate
prin retină
el umblă întotdeauna gol\"
povestea \"pieselor de schimb\", destul de transparentă, face o interesantă trecere către, din păcate, un vers ratat:
\"un strop de natură transformă toată lumea în tablă\", care sună, vorba cuiva, ca dracu\'!
încheierea e bine adusă din condei.
alice știe să construiască, chiar dacă vrea să pară atât de anarhică și jemanfișistă.
zice ea:
\"o să vă fac haine minunate, messir
cântăresc materiale scumpe încropesc aerisit o întreagă instituție de forme stiluri culori\",
și când ajung la \"încropesc aerisit\", închid ochii, să nu văd ruperea. îi mai deschid la \"instituție de forme stiluri culori\" și respir cumva ușurat. s-a salvat. ce e drept, nu cu prea multă dezinvoltură...
trec peste strofa doi, care face un pic paradă de realism și ajung la:
\"nerăbdarea tropăie
în așteptare
intră smerit în șabloane
croit
gusturile lui netezesc cu infinită precauție aerul regal
să-și primească în vene
catifelele\",
care sunt niște versuri \"regale\", pentru care autoarea ar putea fi notată cu zece la catalog.
urmează un \"piept bestial\", ceea ce, desigur, e suculent ca imagine, deși cam frust, și, apoi:
\"aplauze!
de extaz freamătă
persuasivii ascunși radicalii frustrați
nivelându-și simțurile gâlgâie
un gram de analiză\",
care are alură de retorism acid, sarcasm nemascat, puțin cam nepotrivit cu ansamblul, care părea mult mai rafinat.
și iată strofa mea preferată:
\"așadar
toată lumea e mulțumită
m-am ghemuit din nou cu capul între genunchi
și el mă sprijinea cu ochi umezi
messir are haine minunate
prin retină
el umblă întotdeauna gol\"
povestea \"pieselor de schimb\", destul de transparentă, face o interesantă trecere către, din păcate, un vers ratat:
\"un strop de natură transformă toată lumea în tablă\", care sună, vorba cuiva, ca dracu\'!
încheierea e bine adusă din condei.
alice știe să construiască, chiar dacă vrea să pară atât de anarhică și jemanfișistă.
0
ADioane
nu puteam să te mulțumesc
pe deplin
însă mă satisface c-ai trecut pe aici cu strofa preferată în brațe
o seară bună
nu puteam să te mulțumesc
pe deplin
însă mă satisface c-ai trecut pe aici cu strofa preferată în brațe
o seară bună
0
¨o întreagă instituție de forme stiluri culori¨ai o definitie buna aici ( forma fara fond :)).ai ironia rece si cruda a adei milea, apropo, asa incat treci in fata moravuri si evenimente personale ¨gusturile lui netezesc cu infinită precauție aerul regal¨si detasarea se vede bine ¨aveți tot ce vă trebuie să vă luați o prietenă nouă ¨.
spui, se anunta bine aceasta spunere, aceasta povestire. asezi bine contextul si discursul curge de le sine.
medeea