Caut o limbă în care să vorbesc

Da, \"necunoscut de frumoasă\"( cea mai pură formă a frumuseții , gândită până și în inexistența,
în lipsa manifestării) dar o făptură \"fotografiată\", totuși, o ochi de vitraliu izolat, decupat din realitate, fotografia
neechivalând făptura în sine, ci numai o decsriere a ei, într-un anumit moment.
Uite că destinul de care nu ne putem ascunde a făcut să afli cine e, evaporând acel \"niciodată\".

\"dintr-o dată n-o mai vedea nimeni\"...but yourself. Iar odată cu dispariția \"never\"-ului s-a declanșat fragmentarea întâmplării/lor:
una pentru topitul degetelor, alta pt. tpitul pereților, pt. pauzele sacadării respirației.

Acest asalt al precarității e resimțit ca o dezintegrare apocaliptică: \"se scuturau orele\" și \"am sânge aici am iad poezie\", totul conexat cu
predestinarea cărții nornelor, acele ursitoare ale căror predicții sunt bătute în cuie, infailibile - \"cartea știe tot\".
Cu toate că \"șuvoaie de nebunie ard
o devălmășie ce-mi cutreieră zilele
în căutarea unui singur lucru
ultimul\"

lanțul vrăjii e \"neterminat\", iar acel capăt al înlanțuirii evenimentelor, pt a fi complet lasă deschisă tocmai posibilitatea ultimei salvări:
\"dezlipește umbra de pe mine\".

Umbra este simbolul tăcerii apăsătoare în care, de-a lungul timpului au fost înghesuite, ca într-un marsupiu al conștiinței, toate relele neîmplinirilor.

O îmbinare organică dintre intelect si reprezentarea imaginii de la care a pornit acest periplu poetic.