Alexandru Gheție

și poetul și-a ales alte cuvinte din DEX, le-a iubit, apoi le-a eliberat și au devenit arhaisme...
chiar și umbrele noastre devin arhaisme, chiar dacă nu sunt niciodată libere, chiar și iubirile, nopțile noastre. Nu se piered însă, nu? DEVIN!
numai bine

\"Guma de șters cu miros de baclava/pe bâlbâiala mea în creion cu accente slave\"... o poezie delicată căreia verbele i-ar fi dat un aspect îngrămădit. Absența verbelor duce la o ... staționare, un popas la colțul copilăriei. ai oprit timpul aici l-ai fixat într-o fotagrafie, într-un album magic. Parafrazând, tot ce lipsește poeziei tale e \"lipsa prisosului\"... numai bine

uimești mereu prin combinațiile de cuvinte. continuă \"să invadezi țărmuri să suprimi orașe să sapi morminte\"... numai bine

diana,
poezia ta îmi amintește de o etapă din viața mea, o etapă care parcă se continuă si astăzi. spre deosebire de tine care \"n-ai intrat în depresie nu ți-ai tăiat venele și n-ai blestemat pe nimeni c-ai trăit o viață într-un scenariu de telenovelă\", eu am fost un pic mai radical... am intrat în depresie am blestemat. ideea că nu e nimeni la capătul firului, gândul că sunt singur, singurătatea care mă atrage și mă înspăimântă în același timp, m-a făcut să caut continuu, să \"înjur\" la fiecare nereușită(totdeauna), să mă sprijin veșnic de aceleași povești care ne șoptesc că \"ar fi putut fi posibil\"...depresia asta continuă, nu neapărat din pricina ideii de dumnezeu de divin. naivitate?? posibil
poezia ta e interesantă, păstrează o gradație firească, poate e spusă un pic prea direct. te-ai gândit probabil că golul de dincolo e o reacție, un răspuns pentru golul de aici, golul din noi...
numai bine

o tăcere surdă care parcă sapă în inima timpanelor, le zgârie gata să iasă la lumină. o liniște cu care te întovărășești (\"tăceam petrecând liniștea\")înconjurată de perfecțiunea sferelor, gândurilor. există tendința de a te ascunde în Nespus, în inima sferei, în miezul tăcerii: aici nu există cuvinte, litere, sentimentele se dilată, apare dorința... dorința de perfecțiune(\"gândul ars de perfecțiune\")
e timpul să părăsești adăpostul sferei, să spargi tăcerea, să transformi Nespusul în Spus...ești gata de drum, ai grijă cu \"răspântia/hidoasă ca o gură, două guri\"...

simplu concis original. simplu? da! lucrurile simple nasc cele mai complicate întrebări. și barele alea care parcă închid parcă dau sentința finală, ucid, condamnă...dar o condamnare dulce...\"tu/să/te/faci/poet/mă!\" frumoasă combinația aia cu \"stelele verzi și harul Domnului\"(amestecul de mundan și magic). și mai e și \"râsu\'plânsu\'\" aici...să râdem, fraților, nanu e strivit de bar(e) (code) (sau se sprijină pe ele?)
numai bine

Aș vrea să scriu ceva despre poezia ta, dar...de ce să tulbur eu \"perfecțiunea\" asta a lumii, de ce să mai trimit scrisori, de ce să nu-i las pe poștași să ne ducă dorul, de ce să nu-mi fie lene(o lene sălbatică)? mi-e lene să mă trezesc să-mi trăiesc mereu aceeași oră 7 , aceeași zi în care \"florile cresc ca la carte\", mi-e lene să mai iubesc(și ei îi e lene)... de ce să mai încifrez poezii când pot zvârli cu sensuri... îmi aprind o țigară, dar mai bună-i morfina... mi-e lene. mi-e lene să mai tastez \"îmbătrânit de ploi\", de \"visele părinților\" și \"mă fac mic\"...
asta mi-a trecut prin cap citindu-ți poezia - poezie cu limbaj și formă simplă dar care ascunde multe sensuuri. ultima grupare strofică e foarte reușită.
numai bine

un suflet înecat într-un cotidian, un lumesc cu \"nefericiți care se târăsc întârziați pe pământ, un zbor cu ghete de plumb care-și lipește trupul de aer(singurul punct de sprijin, singurul care-i hrănește elanul), un zburător fără zbor strivit în intersecția aglomerată a lumii, un subiect ce se amestecă cu lucrurile, născându-le, însetat de un zbor ascendent(\"și mușc din soare\")...
interesante aceste imagini ce amestecă parcă într-o eprubetă mundanul cu magicul, cosmicul cu terestrul până la expierea acestora, până la confundarea granițelor lor...

poezia dă impresia unei dorințe de a te confunda cu lucrurile(\"ne nasc aștrii în loc de inimă\"; \"să ne deghizăm sufletele în aburi\"), de a te transpune în imaterial ca martor la capătul nopții lângă un cearșaf care ia imaginea lui(pentru a păstra această imagine permanentă). lucrurile trăiesc, se nasc, simțurile se dilată, noaptea e lumea ta, lumea voastră, o lume amenințată de \"aburii răsăritului\", lumea pe care ți-o dorești împietrită. cred că îți dorești o eliberare, o evadare din mundan(cu ajutorul nopții), o stagnare a timpului său.
poezia ta - o aglomerare de imagini inedite, gânduri care uneori nu se leagă, se pierd (dar asta nu contează prea mult -poezia e imagine)
\"călătoria...\" e o poezie a contrastelor, a iubirii supravegheate de timp, a nopții supravegheate de zi
mi-a făcut plăcere. alex