AGAlexandru Gheție
Verificat@alexandru-ghetie
pitești
„Când am văzut ce plictisitor e paradisul, am alunecat într-un purgatoriu de întrebări”
Pitești, 1980 - liceul teoretic "ion barbu", pitești - univ. "spiru haret"/ limbi și literaturi străine, bucurești - profesor engleză/română - poezii publicate în "românia literară" (nr 5/2009), "argeș", algoritm literar, etc - premiul II - concursul național de poezie "george suru", caransebeș - "tratamente pentru inimă" - antologie de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
da, zdravăn! am citit, am citit, am citit. urletul tău are tot ce-i trebuie, așa poți strivi \"lipsa ritmului liniștea ca o rupere de viață\". sunt niște imagini tare puternice aici: \"țevi de gheață verticale lipite unele de altele/pare naiul vântului,pic pic pic aș putea să-mi închipui apa/laringele ciudat vibrând,în subsolul împărăției prizonierii somnului rupându-și cătușele\"... Dorul de sunet, de ritm, de depărtarea de a nu fi, pleacă însă de la un vers simplu, curat ca lacrima: \"vreau să-mi aud ochiul\". Apar aici sentimente de spaimă, dor, neputință, revoltă, etc, toate adunate parcă în vocala luuungă din \"ajutooor\". mi-a plăcut
ps - poate că subtitlul nu prea se potrivește versurilor, sau aș lăsa simplu: amplificator...
cu drag,
alex
ps - poate că subtitlul nu prea se potrivește versurilor, sau aș lăsa simplu: amplificator...
cu drag,
alex
Pe textul:
„ajutooor am surzit" de Iakab Cornelia Claudia
0 suflu
Contextelena, imi place asta:
\"Uite cum se scutură vulturii
de văzduh!\"
si finalul. Cuvantul spart da senzatia de curgere, de secunde, clipe frante, trecute. o trecere cu iz de cires nepamantean
numai bine,
alex
\"Uite cum se scutură vulturii
de văzduh!\"
si finalul. Cuvantul spart da senzatia de curgere, de secunde, clipe frante, trecute. o trecere cu iz de cires nepamantean
numai bine,
alex
Pe textul:
„Trecere" de Elena Munteanu
0 suflu
Contextdacă s-ar termina aici... ok. dar replicile, umorul de calitate, conversațiile spumoase, comice și tragice în același timp trebuie să continue. sbiecte de discuție... slavă domnului sunt într-un azil. păi ce altceva să facă dacă nu să se risipească în vorbe, ironii, glume, revolte, supărări, iubiri, da, iubiri pentru că, în adevăr, iubirea nu are vârstă... Dincolo de râsul sincer, curat apare perdeaua neagră pe care calcă senin și senil pacienții - până la urmă la marginea râsului rotund e o moarte, o dramă și mai rotundă... personajele sunt bine conturate, dar încă se mai creează, încă se mai nesc, deci ar fi o crimă să nu le oferi respirare, replici pe măsură. poate că nu crezi că te caracterizează stilul, dar e o provocare, un scop. de asta cred că mai e nevoie de serghei, de vasile. deci, bună dimineața, serghei...
Pe textul:
„Noapte bună, domnule Serghei! (III)" de Atropa Belladona
0 suflu
Contextstrigătul tău e viu și sincer, dar parcă nu ești tu aici, sau e prea mult tu... e adevărat că uneori simțim nevoia de a chema, de a ne striga iubirile, libertățile, dorul de... ceva. aici, am simțit doar strigătul, doar zbuciumul asta inetrior și îmi pare că lipsește ceva poeziei. Frământărilor însă, nu.
cu drag,
alex
cu drag,
alex
Pe textul:
„o așteptare lungă" de Iakab Cornelia Claudia
0 suflu
Contextcine spune că poeziile cu conținut vulgar nu sunt poezii, e tare naiv... când mai apare și mama care încă mai crede în castelele din zahărul candel, jocul devine chiar interesant.
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„bagă-mă și nu mai vreau, nu mai vreau" de Marinescu Victor
0 suflu
Context\"Copilul din mașina galbenă\" este, in adevăr, un poem puternic. Nu văd aici neapărat o despărțire cât o reconstituire a amintirilor copilului de altădată. poemul degajă liniște, tihnă iar imaginile vizuale de aici sunt doar păstrate de demult, ascunse undeva (mâna lui puhavă prinde fulgii din zbor, o răstignire se pierde în intuneric, copacii dispar în ninsoare). Versurile devin un drum, unul descris în detaliu, ca un tablou senin, fără nicio grijă. E posibil să greșesc, dar eu asta văd/simt.
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„Copilul din mașina galbenă" de Irina Nechit
Recomandat0 suflu
ContextPrima parte e super, îmi plac mult subiectele preluate din istorie, mituri, legende, beame și încadrate într-un cadru modern, nou. Dialogul \"sfântulețului\" este viu, cu imagini tari, amestecul de vechi și nou nu supără, zâmbetul este la el acasă în tabloul cu liniuțe de dialog (dacă mi se permite) de la marginea realității.
Pe textul:
„dialog complet neserios pe o temă perenă" de rechesan gheorghe
0 suflu
Contextdeosebit: \"fac lasou din idei si prind stelele\", \"mâna mă-ndeamnă să trag cerurile spre apusuri\", \"vei pătrunde prin frunzare\", \"secundele mă ating și timpul se prelinge/chimval răsunător\"... Poezia aș plasa-o undeva la limita dintre somn și trezire. aici doar el, cuvântul, mai poate să (ne) lege și să facă secunda din tine ascultată...
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„Te aduc aici ca amintire" de Maria Prochipiuc
0 suflu
Contextileana, ăsta e chiar un text bun, are imagini puternice (\"o lumină ar fisura cerul ca pe un ou\", imaginea umbrei înțepate cu limba într-un ritual...), e cursivă și respiră. poate la versul al 3-lea să-i faci ceva, poate
zâmbeam de mână cu umbra ta
-un altfel de întuneric-
și e ciudat că...
mă rog, tu știi mai bine.
numai bine,
alex
zâmbeam de mână cu umbra ta
-un altfel de întuneric-
și e ciudat că...
mă rog, tu știi mai bine.
numai bine,
alex
Pe textul:
„aritmie" de Ileana Petrovici
0 suflu
Contexteliberată de \"cântece\", de rigoare și reguli, poezia asta aleargă asemeni unui fluviu, dar până mult dincolo de punctul de vărsare... titlul e ok. apar mereu aici fragmente de zâmbete mai amărui și o revoltă pe toată populația lumii adunată unde nu trebuie, pe treptele ce duc dincolo de lift, pe frigiderul cu o mie de gratii sau pe metroul cu geamuri degeaba...
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„ce bine că au pus geamuri la metrou deși nu prea ai ce să vezi" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextda, ai perfectă dreptate, dar ca să existe această contopire a spiritelor, această intrepătrundere întru infinit, spiritele trebuie să se elibereze de \"noaptea păgână și rece\" pentru a lăsa palma crudă să-i mângâie pielea fără a-și căuta drum, trebuie simțire aici și asta e tare, tare delicat... sărutul nu trebuie să paralizeze ființa, dânsul ar trebi să trezească, să ordone sentimente(lor). e mai degrabă o contopire alex-noapte, decât una a spiritelor unite. da, elia, așa ar trebui să fie și ai sesizat perfect ce doarme \"întors\" în gândul și inima celui care a scris...
cu drag,
alex
cu drag,
alex
Pe textul:
„contopire" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextam citit \"jocul\" tău cu plăcerea ochiului ce vrea să se descotorosească de pleoapă. adevărul e că am ezitat la versul final și apoi - soluția ta pe care am s-o folosesc. la fel voi proceda și cu \"încă\", e bine pus acolo și îi dă poeziei un ceva, i-aș spune ...suspans, greșesc, nu? dacă am încercat aici să construiesc o scară și să-mi port iubirea spre înalt, povestind-o, legând-o de aripile îngerilor, tu ai mai adăugat o scară printr-un singur vers.
cu drag,
alex
cu drag,
alex
Pe textul:
„povești cu tine" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextindraznesti bine, e o sentinta aici. multumesc pentru semn si... inspiratie.
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„contopire" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contexteste tainic cum curg versurile astea și cum în curgerea lor dau nastere unei atmosfere sumbre situată undeva la marginea spaimei, unde liniștea nu e altceva decat \"dinții încleștați care obturează țipătul\" iar imaginile se transformă mereu în \"ghemotoace de vată imbibate de sange\", culorile fac dragoste - într-o decolorare profundă, topindu-li-se nuantele -. este poezia care îti ingheață corpul, iți zguduie lumea... deosebit!
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„Camera albă" de Claudia Radu
0 suflu
Contextremarc stilul lejer, sigur. poezia pare ruptă, fragmentată, într-o enormă așteptare ca pata unei iubiri din vremuri de mult trecute (\"eu am în mine romanice ziduri.../și lupoaica\"). Mai citesc
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„segovia" de silvia caloianu
0 suflu
Contexto să fac tot ce-mi stă în putință să-i arunc o frânghie lui alex căzând... mersi pentru semn, înseamnă mult pentru mine. în legătură cu textul, e un joc. nu-mi ieșea nimic, era o ceață totală. nu știu cum s-a ajuns aici, pur și simplu ceva prindea contur și... iată. uneori mai scriem și cu unghia mâinii stângi, nu?
cu drag,
alex
cu drag,
alex
Pe textul:
„rugă de cancelarie" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextde la \"girafa de-ntuneric\" la \"pene albastre antiglonț\"... prima și a treia strofă sunt reușite, nu văd ce ar mai fi de schimbat (mă refer la formă, nu la fond). La strofa finală cred că mai trebuie lucrat. poate că ultimul vers ar suna mai bine fără \"eu\", nu știu. oricum, interesant, mă duce mereu cu gândul la un suflet mergând cu pene antiglonț la poarta preaînaltului.
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„cântec 2" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextcitind, m-am simțit \"pitit după îngrăditura de semne\"; recitind, m-am găsit gustând absurdul; re-recitind am aflt \"o lume până la constrângere plină de magie\"... Bun!
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„Mersul, altă amăgire" de Florin Andor
0 suflu
Contextd-lui mihai constantin: da, aveți dreptate. nu știu dacă voi mai lucra pe acest text, dar voi incerca pe altele. oricum, haideți să-l luăm ca un joc. ce este.
mulțumesc
doamnei elena ceban: nu prea mi-e familiar postmodernismul cu tentă americană. nu e un simbolism al numărului 13. este pur și simplu o parodie. al 13-lea - este un amărât de salariu din sistemul bugetar. Se tot vorbește în cancelarie despre asta și nu mai suport, fiecare spune ce ar face dacă ar lua al 13-lea. atata tot. mulțumesc pentru semn. am citit \"răsăritul după morte\" și mi s-a părut interesant, sensibil și... nou.
numai bine,
alex
mulțumesc
doamnei elena ceban: nu prea mi-e familiar postmodernismul cu tentă americană. nu e un simbolism al numărului 13. este pur și simplu o parodie. al 13-lea - este un amărât de salariu din sistemul bugetar. Se tot vorbește în cancelarie despre asta și nu mai suport, fiecare spune ce ar face dacă ar lua al 13-lea. atata tot. mulțumesc pentru semn. am citit \"răsăritul după morte\" și mi s-a părut interesant, sensibil și... nou.
numai bine,
alex
Pe textul:
„rugă de cancelarie" de Alexandru Gheție
0 suflu
Contextda, chiar nu e de mirare ca maria vrea... de fapt cine n-ar vrea! ai un stil limpede si plin de sensibilitate, versurile curg, nu pare sa fie niciun cuvant nelalocul lui. mai revin si astept o poezie cu deziluziile mariei la intalnirea cu \"priviri în formă de buchete de lumină\" din gara de nord...:)
numai bine,
alex
numai bine,
alex
Pe textul:
„poem despre Maria" de Ada Stanescu
0 suflu
Context