Alexandru Gheție
Verificat@alexandru-ghetie
„Când am văzut ce plictisitor e paradisul, am alunecat într-un purgatoriu de întrebări”
Pitești, 1980 - liceul teoretic "ion barbu", pitești - univ. "spiru haret"/ limbi și literaturi străine, bucurești - profesor engleză/română - poezii publicate în "românia literară" (nr 5/2009), "argeș", algoritm literar, etc - premiul II - concursul național de poezie "george suru", caransebeș - "tratamente pentru inimă" - antologie de…
nu aveam niciun dubiu de asta :). partea cu urmele de manelism ? :). mă voi gandi la secventele alea. promit. te mai astept,
alex
Pe textul:
„poem cyborg" de Alexandru Gheție
d-le Firica - mi-a plăcut link-ul :). și sugestiile... și titlul comm-ului :). acum nu știu cum am ajuns la :
\"... mine femeile ...\";
\"doar nopțile trăiesc așa...\" - rupte din context, mda, aveți dreptate :). și chiar încerc să schimb ceva pe aici... cât despre recuzita aceea - interesting, of course... Și pentru că știu că sunteți prima dată pe aici, sper să nu fie și ultima :)...
anca - dar tu ești cea amabilă aici :). nu știu cât de eșuat/reușit e textul ăsta, mă bucut că ți-a plcut. finalul rămâne așa, deocamdată... mai vedem...
alex
Pe textul:
„poem cyborg" de Alexandru Gheție
alex
Pe textul:
„hansel și gretel în spatele scenei" de Alexandru Gheție
ai trecut frumos de la fumul de țigară la podurile de peste bega, e un ton intim, sincer. deja nu mai e vorba de imaginație aici cât de transpunere cât mai exactă a stărilor de acum. Firește, privind în trecut. Unul foarte apropiat :). Cheița e la acea îmbrăcare a drumurilor concentrice, cel puțin pentru mine. Strofa finală, conclusivă, încheie bine textul.
pentru ritm aș spune - să dau porumbeilor firimituri...
fain și fularul acela
alex
Pe textul:
„Ca un cactus înfășurat în bandă de scotch" de Ecaterina Ștefan
mulțumesc pentru semn, silvia. mai treci
alex
Pe textul:
„hansel și gretel în spatele scenei" de Alexandru Gheție
sunt secvențe care mi-au plăcut mult, o să citez măcar una:
\"nu că nu aș purta
în tâmple un tramvai uruind
perpetuu
numit firesc
viciu
nu că nu s-ar aprinde
câteodată
o lumină în vagoanele lui
numită firesc
dorința\"
e un amestec interesant de comic și tragic, ironie/autoironie - totul într-o curgere năvalnică. scris pe nerăsuflate, citit pe nerăsuflate :). din punctul ăsta de vedere textul și-a atins scopul... Mai ales că l-ai și așezat așa, curgător :).
sunt o serie de imagini bune, mocnește ceva aici :) și mai trec,
alex
Pe textul:
„balada unui langoș mic" de Helena Schmetterling
mie mi-a plăcut finalul, cu toate că aș spune altcumva la gigaadâncime :). poate chiar mega... pentru că giga oricum o plătim :). frumoase \"buzele crăpate de atâta tăcere\". Și al doilea grupaj mi-a plăcut, mai ales - \"o să arătați ca niște mimi fără gesturi. dați cu pudră și pe cerul gurii\"...
cu prietenie,
alex
Pe textul:
„bună intenție fără cusur" de ștefan ciobanu
știu ce vrei să spui și cred că ai prins tare bine ideea, mai ales că ai aranjat așa textul :). nu aveam de gând să mai dau vreo șansă textului (nici nu se voia ceva serios), dar promit să mai arunc o privire pe el :). Îmi place cum cade așa, eu mersesem pe tragic :), dar văd că sugerează mai mult așa.
numai bine,
alex
Pe textul:
„hansel și gretel în spatele scenei" de Alexandru Gheție
dar cine știe, poate freamătă și ea, pulpa dentară. Păi dacă profa vorbea de bocanci și tu vorbești de picioare, asta înseamnă că i-ai dat dreptate până la urmă...
a se înțelege că nu-mi apăr textul, ar fi absurd să strâng la piept o pulpă dentară, ușor torturată sub greutatea ........ lui hansel, dar nu găsesc rostul așezării aici a acelor povești din tinerețe, cu profa, cu învățatul pe de rost, cu abecedarul... sau ai impresia că tipa mi-a fost profesoară? stai liniștit, am avut profesori mult mai buni ca ai tăi. :) de română, vorbesc...
până la urmă, dacă tot vrei să ajuți, spune-mi și mie ceva util. taie, adu-mi argumente și jur, șterg textul și plec :). șterg toate textele.
până la urmă nu eu fac jocul aici. Și nu eu sunt agonia :). iar dacă există un stil agonia, ia-te de \"minge\", nu de \"jucător\"
uite că nu s-au dus la off. încă :)
mai vorbim,
alex
Pe textul:
„hansel și gretel în spatele scenei" de Alexandru Gheție
place curgerea de aici, asemeni luminii în carouri. Și interesantă relația dintre pielea-fereastră și lumină. sângele timorat și cireșii nuzi ajută la construirea... acompaniamentului pe care \" ea vine la tine\" :).
alex
Pe textul:
„ea vine la tine" de silvia caloianu
Recomandatultimul mohican\" - aici ai lungit prea mult, ionut. e frumos ce spui, dar încearcă să nu mai ieși din... matcă :)
- e inutil jocul - lasă doar \"când ne năpădea bezna liniștită/din baba-oarba\"
- eram ca frații - pare glumeț, mai puternic ar fi eram frați
În rest - e poezie! Și asta nu e puțin :)
\"fiecare cu o altă grupă de sânge
cu alt fel de a călca iarba la lumina lunii
și de a se da în leagănul din curtea vecină
dar toți cu același gând nebun
de a vărsa cerul cu tot cu
stele lună soare
în groapa din spatele grădinii\" - frumos, sensibil, rotund...
alex
Pe textul:
„baba-oarba" de Petraru Ionut
un lucru nu place însă:
luna-portocală - pare-mi-se că e și o melodie cu titlul ăsta:). plus că portocala nici nu e roșie. poți spune orice altceva, orice și-ar dori copii-necopii. o lume cu susu-n jos, aici... sau mai degrabă cu somnu-n jos :). Plăcut
alex
Pe textul:
„noapte copii și alte ființe cuminți" de Liviu-Ioan Muresan
ottilia - mă bucur că ți-a plăcut povestea din poveste, sau in spatele ei. da. păpușile ascund multe dincolo de... paiele lor :). mai treci.
mădălina - am făcut ceva modificări. le-am făcut pentru nici eu nu eram sigur de rostul unora. mai ales de inefabilul acela. am lasat momentan pâinea. mă mai gândesc și la tasează :). În speranța că e un picuț mai bine acum... Mulțumesc pentru trecere și pentru atenția pe care o acorzi fiecărui text. și mai treci :)
alex
Pe textul:
„hansel și gretel în spatele scenei" de Alexandru Gheție
dar e o și o dragoste mare aceasta care a făcut toate cuvintele să dea înapoi...
sincer și curgător. asemeni unui pârâiaș care abia își deschide drumul către... cunoaștere, să-i spun.
pasărea care-și caută puii este o imagine clară, sugestivă. Iar pădurea mistuită pare un suport pentru renașterea aceea legendară. Ca un pui de speranță... :)
alex
Pe textul:
„poem imposibil" de Adriana Lisandru
dar știi cu ce nu mă împac??? :)
cu TITLUL. mi se pare un soi de reclamă ieftină la pliculețe de ness. și mai cred că mai degrabă depărtează cititorul decât să-l atragă. iar textul în sine chiar e bun. Firește, asta e doar o părere. mai așteaptă și altele, mai gândește-te :)
cu prietenie,
alex
Pe textul:
„concentrat de iubire" de Ottilia Ardeleanu
îmi place ideea cu pungile, cu gândurile purtate pe stradă, dar apoi explici, uiți să sugerezi starea și o impui cumva. e nostalgică, asta nu e rău, dar toată scurgerea asta, toată murirea poate fi mult mai puternic exprimată. firește, de tine... :). nu știu dacă o să-ți placă semnul meu, dar prefer să te superi decât să enumăr cele câteva imagini care mi-au plăcut...
finalul iar nu are forță, acel mutat din chirie-n chirie mi se pare deja folosit, sau... uzitat, cum se folosește pe aici :). În al doilea grupaj nu prea se înțelegi cine pleacă cu casa, sau poate nu am citit eu bine :). aș mai lucra pe textul ăsta, l-aș mai peria, pentru că ideea de la care pleacă merită...
trec și prin alte texte, mă opresc să-ți spun care-mi place :)
cu prietenie,
alex
Pe textul:
„era odată un loc în care eram tânără" de Anca Zubascu
între cel mai frumos adevăr - acea dorință de a desena un poem cu rădăcini în iarna pelerinului plecat în căutarea rodiei misterioase și cel mai trist adevăr - acela al conștietizării și asumării propriilor trăiri, stări, dincolo de orice, chiar și de iubire, acolo unde singurătatea e prea înaltă iar ziua e traversată de morți. Și de aici imposibilitatea, de aici condiționalul din primul vers, de aici paralizia, uitarea - \"mai bine te știu străin\". Un text sensibil, cu imagini frumoase și sugestive...
alex
Pe textul:
„purta pe umăr o armă încărcată cu un vis" de cezara răducu
cu prietenie,
alex
Pe textul:
„my secret black&white&silent love" de Alexandru Gheție
legenda ielelor care ucid
prin stufărișul amintirilor posace\" - aici am văzut cumva substanța textului :).
Iar \"stufărișul amintirilor posace\" mi se pare o imagine deosebită, poate cea mai puternică din text. Și nu mi se pare nimic forțat aici. mai ales că între cele două cuvinte bogate în s-uri e un cuv. lung, care înghite plăcut sunetele care par a zgâria. asta ca să vezi cât de diferit se poate interpreta un text. eu am citit poezia, am spus wow când am trecut prin stufăriș, apoi am privit și comm-urile și am văzut că nu e chiar cum spun eu :). am citit cu voce tare - nimic. tot mi-a plăcut :).
nu îmi plac însă palmele ridate. :)
apoi mi-a plăcut curgerea asta a atingerilor, vărsarea lor până în josul sufletului. Poate aș fi căutat un final mai, nu știu, vezi tu. sau poate e doar efectul palmelor ridate :)
cu prietenie,
alex
Pe textul:
„mâinile ei" de Dana Mușat
