Alexandru Das

Ferestrele strânse în cerc în taină au renunțat la transparență au lăsat aerul vast și alunecarea înceată a apelor să inunde saloane. Astfel, casele ar putea conține melancolii de o greutate

Un scurt drum spre ficat încruntă sprâncenele mai intâi foarte discret apoi o lovitură sigură evaporă toată indiferența și independența îngrozitor de pustiu între vibrația buzelor unde

Fiecare os diabolic animat fiecare riguroasă isterie consemnată cu atâta grijă în carnețelul de însemnări Fiecare atentă întâlnire între pantomimă și inspirație de moment Fiecare rea

Strălucește pe zăpadă, ochelari fumurii, cizme din piele de curvă șaluri și voaluri cad baroc în liniștea domului, în spatele meu, rujul tinerei excitate vorbea despre dizenterie.

După ce a băut-o până a lăsat o groapă tânără, starea sufletească de lângă norul format din siluete blonde i-a provenit de această dată dintr-un inel rău. Silueta unui tânăr, plăcerile ușoare

Sub zidurile măcinate, plin de ceață încătușată stă viciul tăcerii. Un fel de stăruință elegantă sub povara palidă din cel mai îndepărtat colț tivit cu pisici moarte, viciul tăcerii nu se mișca

Chiar acolo, în față, din banchetă se scurgeau lacrimi pereții atârnau de tavan subțiri și obosiți gâtuiți, vântul se juca printre ei, era ora legănatului... pe măsuță reviste mucegăite se

Ziua și-a modulat toate nuanțele stigmatizată dintr-un capriciu exhibiționist tocmai începuse să se amestece cu otravă albastrul de Berlin devora cromatic hârtia fotografică chipul

Tren.Haltă în ruine.Gunoi.Pod de fier.Tren. Tren.Câmp.Bălți.Tărani murdari.Tren. Tren.Căldură stătută.Oprire.Frig.Tren. Tren.Zăpadă în compartiment.Tren. Tren.Câmp.Zăpadă.Soare.Tunel.Tren. Tren.Z

Ieri, inspectorul camerei mobilate a răsfățat servitorii bătrâni, imberbi, taciturni, perverși și plictisiți. Copilăria lugubră(presărată de reacții contradictorii, cai, un automobil, sfeșnice,

Traversarea pieței centrale tremurând în pat vidul tunelului de metrou între două trenuri aerul și sunetul prezența ridicată dintre șine spațiul dintre oameni răscolirea gunoiului în

Risipește un sentiment de singurătate vocea lui osoasă in fandasii nebunești, pe neașteptate, dar pe aici sunt locuri sterpe, e vorba de acel lucru despre care ți-am mai vorbit, spre boli

Se întâmpla ceva nefiresc într-un coșmar care căuta singurătatea în odăile de vară, stingea lumânările, umbrele se făceau că nu pricep nimic, erau amețite, cineva mă pândea conștient oarecum că

Vreau să mă joc În căsuța mea cu păianjeni Să mă ascund de tine În colțuri și unghere întunecoase Să nu vezi Când îmi pun lacrimile la insectar Să nu vezi Că fac bilanțuri Și cresc

Adam Nud Adam Kadmon Mamon Madame la Lune Arcane Profane Tarot Italian Erezia Sophia Hermes Trismegistus Athanor-arde Mercur Saturn-Androgin.

Genunchi de băiețel rahitic Mirosul ciudat al tușului Adaptarea dorințelor la abuz Un exces opus în imbolduri trupești, străpuns de comoții, Se legăna orbește Cu zâmbetul nebunilor, Treaba asta

La capătul credinței în soarele de iarnă plicticos ca liturghia, mestecam poezie de sezon cu fumul îngrămădit prin sertare și jurnale intime, in convoi, sfârâind sub lumina dinspre mare. Ce

Frânghii de catifea care urcau la intamplare- în anumite ocazii solemne-înghițeau spațiul mărginit de tabachera pavată cu purpura unei sarabande lucide. Nu înțelesesem vaga somnolență căptușită

Ciudate vorbe greșite trandafirii, În limbile cele mai ciudate, s-aștepți descărnat și restul cohortei vibrând putred la lumina somnului să-ntrebi dacă e crepuscul sau îndoială, totul amintind

Cred că eram prea delicat. Și de atunci tot ofilesc trandafiri și-mi tai șuvițe de păr pentru a le mângâia cu atingerea altcuiva ca-ntr-un descântec nevoia de a fi fermecat.

Am întâlnit luciul mat al muzicii. Avea un ten palid însă nicidecum anemic, era legat în marochin roșu pentru că altfel s-ar fi revărsat sălbatic peste gramofoane. Plăcile se învârteau

Da, e posibil să fi trăit, în ultimul timp, o puternică dramă interioară.Noaptea-crochiuri hâde după manechinul disproportionat, femeia cenușie fără mâini, numărul 80 la inventar.Apoi un cșmar rapid,

Va năvăli peste mine se va arăta din acea neclaritate, pe sub ușă prin crăpături, din zidul înalt de piatră, în cărțile de rugăciuni, aerul se va încălzi, glasuri din șanțuri și strigăte ciudate îmi

Visele dizolvate cântau în haine bizare despre cum se intreabă bolnavii ce senzații au avut în conținutul anestezicului isprăvit ca un gând în mod simplu. În lumina unui reflector mă credeam