Dispirited

Ciudate vorbe greșite trandafirii,

În limbile cele mai ciudate, s-aștepți descărnat și restul

cohortei vibrând putred la lumina somnului

să-ntrebi dacă e crepuscul sau îndoială,

totul amintind de creșterea apelor pe străzile râncede,

vorace înec spre interior sechestrat în întuneric până la sfârșitul

tragediei, buimac, tot ce atinge carnea, pielea atât de mistică

în vremuri interzise unde căldura se ascunde în ceasuri secrete

pentru că nu știai să deschizi ferestrele murdare, când zăceam în așternuturile confuze, indoielnice, cu ceilalți înecați,

iar cu timpul igrasia avea iz de sărbătoare, în treacăt,

plutind sfărâmat dincolo de fotografii, presimțind că va sosi...