Poezie
Parfum
1 min lectură·
Mediu
Frânghii de catifea care urcau la intamplare- în anumite ocazii
solemne-înghițeau spațiul mărginit de tabachera pavată
cu purpura unei sarabande lucide.
Nu înțelesesem vaga somnolență căptușită convulsiv în viața reală,
deposedat de trupul transfigurat în gânduri ascuțite, simțeam doar
lemnul parchetului, slujitor străin al picioarelor și prăbușirii.
Aerul, stătut și încrustat pe oglinzi descompuse suferea de o mirare vinovată prin ignorarea valeților despicați înăbușit.
Valuri se năpusteau asupra femeilor cu succes, fumegând tăios corpuri
ghemuite, despuiate șovăitor cu balade lascive.
Palierul își duse mâna la inimă și se prăbuși fără vlagă cu impasibilitatea roșului opulent al curții pompoase.
Sub epiderma parfumului zăcea un fir de argint diafan, pustiu prin ochii săi resemnați unul după altul în cerc vicios-se retrăgea încetul cu încetul, cu fresce și inscripții nocturne, cu atitudini descurajnte, cu moscul prăfuit de febră, cu pene întinse pe mâini asemenea unei viori atrofiate, fals entuziasm înfășurat în damasc și
incontestabil jupuit cu semne ocrotitoare și mănuși colorate.
003174
0
