Poezii

Fiecare os diabolic animat fiecare riguroasă isterie consemnată cu atâta grijă în carnețelul de însemnări Fiecare atentă întâlnire între pantomimă și inspirație de moment Fiecare rea

Promiscuitatea palierelor Pavilion de fier În arhitectura acestei cărni nu există loc pentru harababură. Rădăcini grele portocalii au prins coloanele tumefiate sufocate de privirile

Prin băutura întunecată plutește o fotografie-băiat la ora asta și-ar dori să clănțăne din dinți și să evadeze pe o bicicletă printre gratiile ferestruicii din ușă sau să se plimbe cu gondola

Ziua și-a modulat toate nuanțele stigmatizată dintr-un capriciu exhibiționist tocmai începuse să se amestece cu otravă albastrul de Berlin devora cromatic hârtia fotografică chipul

Am început să cred că era un fel de coșmar trăsături fine piele foarte albă într-o harababură desăvârșită ca un edificiu în mijlocul grădinii nu am avut curajul să-l întreb de teribila

Traversarea pieței centrale tremurând în pat vidul tunelului de metrou între două trenuri aerul și sunetul prezența ridicată dintre șine spațiul dintre oameni răscolirea gunoiului în

Visele dizolvate cântau în haine bizare despre cum se intreabă bolnavii ce senzații au avut în conținutul anestezicului isprăvit ca un gând în mod simplu. În lumina unui reflector mă credeam

Chiar acolo, în față, din banchetă se scurgeau lacrimi pereții atârnau de tavan subțiri și obosiți gâtuiți, vântul se juca printre ei, era ora legănatului... pe măsuță reviste mucegăite se

Un scurt drum spre ficat încruntă sprâncenele mai intâi foarte discret apoi o lovitură sigură evaporă toată indiferența și independența îngrozitor de pustiu între vibrația buzelor unde

Am întâlnit luciul mat al muzicii. Avea un ten palid însă nicidecum anemic, era legat în marochin roșu pentru că altfel s-ar fi revărsat sălbatic peste gramofoane. Plăcile se învârteau

Ferestrele strânse în cerc în taină au renunțat la transparență au lăsat aerul vast și alunecarea înceată a apelor să inunde saloane. Astfel, casele ar putea conține melancolii de o greutate

Cred că eram prea delicat. Și de atunci tot ofilesc trandafiri și-mi tai șuvițe de păr pentru a le mângâia cu atingerea altcuiva ca-ntr-un descântec nevoia de a fi fermecat.

Ciudate vorbe greșite trandafirii, În limbile cele mai ciudate, s-aștepți descărnat și restul cohortei vibrând putred la lumina somnului să-ntrebi dacă e crepuscul sau îndoială, totul amintind

Frânghii de catifea care urcau la intamplare- în anumite ocazii solemne-înghițeau spațiul mărginit de tabachera pavată cu purpura unei sarabande lucide. Nu înțelesesem vaga somnolență căptușită

Se întâmpla ceva nefiresc într-un coșmar care căuta singurătatea în odăile de vară, stingea lumânările, umbrele se făceau că nu pricep nimic, erau amețite, cineva mă pândea conștient oarecum că

Strălucește pe zăpadă, ochelari fumurii, cizme din piele de curvă șaluri și voaluri cad baroc în liniștea domului, în spatele meu, rujul tinerei excitate vorbea despre dizenterie.

Ieri, inspectorul camerei mobilate a răsfățat servitorii bătrâni, imberbi, taciturni, perverși și plictisiți. Copilăria lugubră(presărată de reacții contradictorii, cai, un automobil, sfeșnice,

Urmărea mersul celor două femei în dreptul clădirii vecine cu un aer înspăimântat de parcă trebuia să se întoarcă în întregul simțământ nevrut al impasibilității absolute. Supus, nelămurit,

La capătul credinței în soarele de iarnă plicticos ca liturghia, mestecam poezie de sezon cu fumul îngrămădit prin sertare și jurnale intime, in convoi, sfârâind sub lumina dinspre mare. Ce

Genunchi de băiețel rahitic Mirosul ciudat al tușului Adaptarea dorințelor la abuz Un exces opus în imbolduri trupești, străpuns de comoții, Se legăna orbește Cu zâmbetul nebunilor, Treaba asta

Sub zidurile măcinate, plin de ceață încătușată stă viciul tăcerii. Un fel de stăruință elegantă sub povara palidă din cel mai îndepărtat colț tivit cu pisici moarte, viciul tăcerii nu se mișca

Adam Nud Adam Kadmon Mamon Madame la Lune Arcane Profane Tarot Italian Erezia Sophia Hermes Trismegistus Athanor-arde Mercur Saturn-Androgin.

Vreau să mă joc În căsuța mea cu păianjeni Să mă ascund de tine În colțuri și unghere întunecoase Să nu vezi Când îmi pun lacrimile la insectar Să nu vezi Că fac bilanțuri Și cresc

După ce a băut-o până a lăsat o groapă tânără, starea sufletească de lângă norul format din siluete blonde i-a provenit de această dată dintr-un inel rău. Silueta unui tânăr, plăcerile ușoare

Risipește un sentiment de singurătate vocea lui osoasă in fandasii nebunești, pe neașteptate, dar pe aici sunt locuri sterpe, e vorba de acel lucru despre care ți-am mai vorbit, spre boli

Cerul gurii luat cu asalt De aerul dimineții Adun disciplinat păianjeni mici și frunze În cutiuțe metalice Frigul se ghemuiește cu un scâncet duios de subversiv În așternuturile moi și călduțe

Un om lipsit de avânt In camera străinei-aromă brută Stă la pândă în contrast și în pofida anemiei Destrăbălarea curiozității, mai puțin amăgitoare, Îmbibată în parfum irealizabil, îi