Abandon

finalul e excelent, zic eu. in general mi-a placut textul.

un bun poem cu frison oniric/constient/halucinatoriu finalul cu bataie lunga, ma duce cu gandul la pragul initiatic ultim asa cum e infatisat(sau mai degraba sugerat) in unele nuvele ale lui Eliade.

l-am citit la pranz si mi-am propus sa revin asupra lui si a cafelei din parc a d-lui Andrei (se pare ca Eugen, fiind mai tanar si mai iute de mana, a facut-o primul:))

ce mi-a placut cel mai mult:
\"definea spovedania
ca pe un fel de pian\"
si
\"fotografiat de pe turlele bisericii\"
frumos imaginat, artistic grait, as zice eu

e cert faptul ca poezia nu este scrisa la intamplare. simt o incercare de autenticitate, ceva de genul: \"nu incerc sa exprim emotii pure si totusi o fac\".
frumos, cu alte cuvinte