husiul meu drag...

ce pot sa spun despre husi... mai intai ca am 14 ani husiul este prima minune care a lasat sa curga lumina soarelui peste ochii mei. husiul e prima fiinta care m-a mangaiat si prima stea pe care am visat-o. nu, nu simt nimic mai cald decat gerul de husi, in care mi-am scaldat fiinta 11 ierni, care racea atat de adanc trupul meu! dar cat de mult imi incalzeste astazi sufletul! husiul e cel mai ametitor vin baut vreodata; husiul e un derdelus pe care mi-am asezat frumos copilaria, dorind sa merg la vale. nu pot sa zic ca nu am facut-o, dar pe la 12 ani a venit primavara in viata mea si husiul si-a dezlipit faptura de pe umerii mei oprind traiectoria mea rectilinie spre paradis. husiul este cea mai ascutita sageata infipta in inima mea de nestiutor al vietii. imi amintesc iernile cu troiene masive in care se scufunda fiinta mea asa cum se scufunda astazi husiul in inima mea, cea plina de el. husiul a fost un vis frumos pe care l-as visa de mii de ori, dar nu pot...eu sunt finit...in schimb el? stiu ca ma viseaza mereu, si ma va visa mereu caci el nu e ruda cu timpul, asa cum sunt eu. simt mereu in husi focul care intretine candela vietii mele, simt ca fac parte din visul lui; cand soarele de deasupra mea va apune,caci nu voi mai trai in husi, ca sa fiu nemuritor asemeni lui, din inima mea se va revarsa toata dragostea pentru el. ma intreb ce se va intamppla cu universul...va fi cu siguranta inecat; doar husiul, o frunza care a indraznit sa traiasca mai mult, va mai pluti, cautandu-ma...dar nu ma va mai gasi niciodata: este in mine! dedic acest text tuturor rudelor mele din husi, prietenilor, cunoscutilor, dar mai ales doamnei mele invatatoare Pascal Tincuta, pentru grija cu care m-a invatat sa scriu(caci altfel acest text nu ar fi existat) dar mai ales pentru devotamentul fata de calitatea fiecarui elev de a fi om, calitatea pe care a cultivat-o cu plug de aur, soare de vis si mana de sfant!