Alexandru Corneliu ENEA

Sunt surprins să aflu că totul, atât cât este și poate fi, încape în formule ale matematicii, inclusiv ignoranța mea. Mă îngenunchează deseori abstractul realității înțelese, când

Mă tot mută dintr-un buzunar în altul, nervozitatea timpului m-a ținut și în portofel împreună cu niște chei simbolice făcute doar să încuie trecutul. Cânva îi decoram pălăria de

Mi-am adunat fericirile și vinovățiile în duetul pisicilor din săptămâna brânzii, mieunat pe acoperișuri, prin mugurii de vânt risipiți de boala primăverii virgine. Polenul astmatic se

De la atâtea zile fără descendenți și văduve de daruri și sens, la care le-am făcut parastase, mi s-au îmbătat virtuțile, vociferează și horesc hormonal. Mama lor de vicioase

Din icrele trecutului, prezentul a ieșit pe mal să-mi adulmece viitorul. Harpiile timpului! Dincolo de izvor, stânca așteaptă momentul să cadă, ca nobilă plecăciune în fața destinului

Ploaia asta rebegită plină e de gloanțe oarbe, polifonice bătăi în ferestrele stresate și-n timpanul nopții mele, de-mi ies nervii la paradă pe tavan și pe pereți. Număr jumătăți de

M-ai dă-mi cerule zăpadă să mă obișnuiesc cu frigul care mă așteaptă răbdător! Noaptea mă meditează perseverentă cum este cu întunericul și o plătesc în rate, cu vise ciudate. Am

Anii mi-au furat jucăriile și copilăria! Totuși, câteva amintiri mi-au lăsat. Neglijent, am mai pierdut și multe altele sacrificate prin abatoarele vieții. Am creditat și speranțe, cu

Nu vreau să recunosc ecorșeul gândului din anatomia patologică a credinței că ai putea să mă amăgești în cripta unei zile nătânge, să mă văd în oglindă, de amorul artei de a pedepsi, cum

Furnica mă vede ca pe un monstru invadator și poate că are dreptate, ea, cu mult mai veche aici, printre noi. Am copiat și păstrat atavic, în fiecare epocă, multe obiceiuri bune și

M-am convins că fiecare își poate alege raiul de moment, doar iadul e ales de altcineva, specializat în drăcovenii pe măsura păcatelor din raiul ales. Pentru purgatoriu e coadă mare la

Privighetoarea dintr-un tei doinește pentru puii ei ce i-a lăsat Sappho în gene, modestă ascunsă între pene, cu glas ca lira lui Orfeu primită-n dar de la un zeu. Pe Câmpuri Elizee

M-a tâlhărit noaptea de somn, m-a jefuit și de vise, după ce am primit-o în casă să tăcem împreună. Ea a aprins un bec, eu o țigară, și o altă țigară. Rugat să-i număr oile din

Când ochii mei sunt supărați văd sărmana stânca de pe muntele ăsta, și ce mult mai are de trăit și suportat, proțăpită la intersecția furiilor ! Și-n ea lighioane s-au instalat să-i macine

Și noaptea asta-i dăruită ție adăugată altora o mie, chiar dacă tu visezi departe de ora care ne desparte. În visul tău mă furișez viclean ca picătura-ntoarsă în ocean, cu o poveste

Pentru că stelele știu să citească în mine Trag draperia să nu vadă Cum mă irosesc gândurile. Vărs câteva picături de suflet într-un vers Să-l scap de pierzanie, Mă agăț de fumul țigării

Când ne-am întâlnit prima oară, eram fiecare câte o aripă a aceluiași înger, închipuit dintr-o voință divină. Am fost și două note muzicale cântate de el, eu re și tu mi, până am coborât

Nu contează câte mii de cărți s-au stivuit în mintea mea, nici câte informații, senzații și idei m-au contaminat până să înțeleg că, fără de început și fără un sfârșit, totul este o

Un copil culege pietre colorate de pe malul râului, alege un loc și le așează în cerc pe nisip, adună flori mărunte deasupra și zâmbește fericit. - Ce ai făcut acolo? Îl întreb și el,

Iar m-am înghițit pe nemestecate la cina mea de taină și eram prea fierbinte, clocotit, luat de pe plita în care ardeau, trosneau amintiri, gânduri, porniri inflamabile. Mi-am ars și

Te-am ales să-mi fii demon ca să mă obișnuiesc cu cealaltă lume care, sigur, va fi mai bună decât asta! Dar tu mă superi și te porți cu mine ca cel mai dumnezeiesc înger din toate

Ce-ai mai văzut în vitrinele de pe strada vieții mele? Te-ai convins că pentru tine sunt deschis non-stop, bazar oriental clasic cu multe puse și sub tejghea, pe care ți le arăt la

Tu, care vorbești cursiv limba îngerească, ai auzit ce au spus îngerii noștri, că e stabilit să fim mereu împreună, indiferent de ce va mai fi să fie !? Al meu mi-a șoptit că așa am fost