Alexandru Corneliu ENEA

Crește mortalitatea energiilor de orice fel, spre disperarea universului ros și de ciuma materiei negre! Haosul, personaj sterp, lipsit de voință și memorie, dispare și el în dezordinea

Inițial, nudul cosmic în peisajul timpului incolor, ca artă suprarealistă. Creatorul împarte mere planetelor coapte de viață să germineze conștiințe predestinate să păcătuiască. Se vrea

Cine a trecut prin viață fără să fi strivit cu talpa o petală? Cine a trecut prin viață fără să fi pocit un adevăr? Cine a tercut prin viață fără să fi cearut un ajutor? Cine a trecut

Bună seara, a zis politicoasă ziua și a plecat. Bătrâna noapte, văduvă îndoliată, mă privește tăcută și indiferentă cum profit de un bec nou la veioză care luminează curios ce-i în

Te lepezi de trecut? Nu pot! Te lepezi de prezent? Nu pot! Te lepezi de singurătate și de tristețe? M-am lepădat! A cântat cocoșul de 3 ori și m-am lepădat de mine, năpârlit ca un

La tombola imaginației am câștigat câteva sute de stele, la alegere, din galaxia asta. Am cheltuit mărunțiș din buzunarul cu vise. Vrei să le alegem împreună și să facem un colaj pe

Încet și crispat, rostogolesc orele spre capătul zilei, când, sătul de timp, aud stelele cum troznesc de frig, derviși rotitori în frenetic extaz. Rătăcesc stingher prin mausoleul

Gloata s-a organizat în batalioane de ignoranță amorfă cu motor flatulent de ultimă generație abulică, educată în urletele democrației, marș tropăit spre urne de vot în aplauzele

M-am cam certat cu ziua de ieri si a plecat fără să-mi lase măcar o amintire! Ducă-se! Au mai fost și altele să-mi pretindă să le fiu pe plac, de parcă eu ar trebui, pentru fiecare, să

M-am așezat la intersecția gândurilor să le dirijez aglomerația. Am amendat câteva pentru exces de intrigi, pe altele le-am fluierat a pagubă. De ce acum și-au găsit să circule după ce-au

Nu-mi lua Doamne ce mi-ai dat din milă, când te-am rugat să nu-mi iei ce-i bun în mine. Nu-mi lua Doamne ce mi-ai dat să-mi știu sufletul curat luminat mereu de Tine. Nu-mi da

Am stat împreună cu priviri paralele, tu vedeai prezentul și te rugai pentru viitor meu, eu vedeam viitorul și mă rugam pentru prezentul tău. În jurul nostru multime de

Ți-am împușcat absența și am un trofeu nou de emoție, după ce ai rupt sigiliul și ai încătușat obsesiile mele. Încă mai orbecăi să-mi găsesc versiunile vinovățiilor care ar fi pus la

Sunt plin de cucuie pe suflet de căte ori am căzut, neatent la inspirația de a nu gândi la ce-mi poate fi malefic! Pentru că nu am cuie pe limbă, mi-au alunecat și vorbe pe gheața unor

Nu fii mirat că trebuie să treci prin mlaștini, dacă așa ți-a fost scris, și câteva lipitori îți vor iubi sângele! Se bucură de viața ta, victime facerii Lui ! Îți pândesc drumul și

ARIPI Cu o aripă de înger și una de demon Zbor în jurul voinței mele Și nu-mi găsesc loc de odihnă Alungat de neliniștea fiecărei aripi, Când sus, când jos, De m-am plictisit de

Îmi transformam sângele din iarnă în cocktail de nectar și lacrimi când se spovedea vioara din balada lui Ciprian Porumbescu. Rapsodia română a lui Enescu îmi exploda sângele

Mai rabdă-mă lumină, nu fii așa haină! Oare te-am supărat că nu te-am lăudat când lumânarea rea doar noaptea se vedea aprinsă de vreo stea visând în mintea mea? Vrei umbra înapoi să

Mai stau un pic Pe terasa ochilor tăi Să-mi văd apusul Sosit în gara înserării, Poate cu ultima cursă A sufletului meu, Rămas fără bagaje, Dar gata să mă ajute Să traversez

Nu oricărei frunze îi e dat să ajungă un papirus, chiar dacă fiecare are un fragment de vers, închipuit de o plantă, recitat de vânt, închinat soarelui faraon. Uscate, foșnesc amintiri

Sunt și eu un născut și îmi caut definiția, să nu fiu confundat cu un concept abstractizat de moment, sau nominalizat prin întâmplări. Am diverse etichete, de la amic la ăla, câteva

Pentru că nu am prea avut grijă de mine, voi fi pedepsit să fiu ciobanul stelelor, să am grijă de ele, să le număr, să nu le pierd dincolo de marginea luminii în vreo prăpastie a

Prizonier pe viață, dependent de inventarul planetei, ascuns chiar și de mine însumi printre atomii care mă compun, sunt un Prometeu înlănțuit de anatomia mea davinciană. Timpul mușcă