Crește mortalitatea energiilor de orice fel,
spre disperarea universului
ros și de ciuma materiei negre!
Haosul, personaj sterp,
lipsit de voință și memorie,
dispare și el în dezordinea
Inițial, nudul cosmic
în peisajul timpului incolor,
ca artă suprarealistă.
Creatorul împarte mere
planetelor coapte de viață
să germineze conștiințe
predestinate să păcătuiască.
Se vrea
Cine a trecut prin viață
fără să fi strivit cu talpa o petală?
Cine a trecut prin viață
fără să fi pocit un adevăr?
Cine a tercut prin viață
fără să fi cearut un ajutor?
Cine a trecut
Bună seara, a zis politicoasă ziua
și a plecat.
Bătrâna noapte, văduvă îndoliată,
mă privește tăcută și indiferentă
cum profit de un bec nou la veioză
care luminează curios ce-i în
Te lepezi de trecut?
Nu pot!
Te lepezi de prezent?
Nu pot!
Te lepezi de singurătate și de tristețe?
M-am lepădat!
A cântat cocoșul de 3 ori
și m-am lepădat de mine,
năpârlit ca un
La tombola imaginației
am câștigat câteva sute de stele,
la alegere, din galaxia asta.
Am cheltuit mărunțiș
din buzunarul cu vise.
Vrei să le alegem împreună
și să facem un colaj pe
Încet și crispat, rostogolesc orele
spre capătul zilei,
când, sătul de timp, aud stelele
cum troznesc de frig,
derviși rotitori în frenetic extaz.
Rătăcesc stingher
prin mausoleul
Gloata s-a organizat în batalioane
de ignoranță amorfă cu motor flatulent
de ultimă generație abulică,
educată în urletele democrației,
marș tropăit spre urne de vot
în aplauzele
M-am cam certat cu ziua de ieri
si a plecat
fără să-mi lase măcar o amintire!
Ducă-se!
Au mai fost și altele să-mi pretindă
să le fiu pe plac, de parcă eu ar trebui,
pentru fiecare, să
M-am așezat la intersecția gândurilor
să le dirijez aglomerația.
Am amendat câteva pentru exces de intrigi,
pe altele le-am fluierat a pagubă.
De ce acum și-au găsit să circule
după ce-au
Nu-mi lua Doamne ce mi-ai dat
din milă, când te-am rugat
să nu-mi iei ce-i bun în mine.
Nu-mi lua Doamne ce mi-ai dat
să-mi știu sufletul curat
luminat mereu de Tine.
Nu-mi da
Am stat împreună cu priviri paralele,
tu vedeai prezentul
și te rugai pentru viitor meu,
eu vedeam viitorul
și mă rugam pentru prezentul tău.
În jurul nostru multime de
Ți-am împușcat absența
și am un trofeu nou de emoție,
după ce ai rupt sigiliul
și ai încătușat obsesiile mele.
Încă mai orbecăi să-mi găsesc
versiunile vinovățiilor
care ar fi pus la
Sunt plin de cucuie pe suflet
de căte ori am căzut,
neatent la inspirația de a nu gândi
la ce-mi poate fi malefic!
Pentru că nu am cuie pe limbă,
mi-au alunecat și vorbe
pe gheața unor
Nu fii mirat că trebuie
să treci prin mlaștini,
dacă așa ți-a fost scris,
și câteva lipitori
îți vor iubi sângele!
Se bucură de viața ta,
victime facerii Lui !
Îți pândesc drumul
și
ARIPI
Cu o aripă de înger și una de demon
Zbor în jurul voinței mele
Și nu-mi găsesc loc de odihnă
Alungat de neliniștea fiecărei aripi,
Când sus, când jos,
De m-am plictisit de
Îmi transformam sângele din iarnă
în cocktail de nectar și lacrimi
când se spovedea vioara
din balada lui Ciprian Porumbescu.
Rapsodia română a lui Enescu
îmi exploda sângele
Mai rabdă-mă lumină,
nu fii așa haină!
Oare te-am supărat
că nu te-am lăudat
când lumânarea rea
doar noaptea se vedea
aprinsă de vreo stea
visând în mintea mea?
Vrei umbra înapoi
să
Mai stau un pic
Pe terasa ochilor tăi
Să-mi văd apusul
Sosit în gara înserării,
Poate cu ultima cursă
A sufletului meu,
Rămas fără bagaje,
Dar gata să mă ajute
Să traversez
Nu oricărei frunze îi e dat
să ajungă un papirus,
chiar dacă fiecare are un fragment de vers,
închipuit de o plantă,
recitat de vânt,
închinat soarelui faraon.
Uscate, foșnesc amintiri
Sunt și eu un născut
și îmi caut definiția,
să nu fiu confundat cu un concept
abstractizat de moment, sau
nominalizat prin întâmplări.
Am diverse etichete,
de la amic la ăla,
câteva
Ce repede se scutură florile amintirilor
din orice pom sau om!
Iubire de sezon,
parfum risipit de brize, de vânt, de furtuni,
orizontul ia totul,
are loc.
Și iar flori neiertate de sens,
din
Pentru că nu am prea avut grijă de mine,
voi fi pedepsit să fiu
ciobanul stelelor,
să am grijă de ele, să le număr,
să nu le pierd dincolo de marginea luminii
în vreo prăpastie a
Prizonier pe viață,
dependent de inventarul planetei,
ascuns chiar și de mine însumi
printre atomii care mă compun,
sunt un Prometeu înlănțuit
de anatomia mea davinciană.
Timpul mușcă