Cu multe opere de caritate,
Minciuna este o adevărată Lady.
În fiecare zi organizează baluri
pentru milioanele de invitați
care-i slăvesc puterea.
Distinsă, jovială, carismatică, cu zâmbet
Expulzat în teritoriul vieții,
lipit pe o planetă dintr-o gaxie, dintr-un univers.
Mereu drumuri dus-întors,
elipse măsurate de timp.
Sensul vieții orizontale sau verticale
Ar duce spre
Eu sunt autorul sacrificiului meu.
Îmi asum compromiterea fiecărei clipe
pe care am iubit-o sau am părăsit-o cu nepăsare,
ascuns în regrete sau bravură.
Eu însumez tot ceea ce există sau nu
Păsări zburând cu umbre
Zălog pe pământ.
Versuri din zilele sumbre
Rămân răstignite-n cuvânt.
Și umbra mea de ceas solar
Încet mă tot măsoară
Și-s gol precum un buzunar
Întors pe
Aș vrea un vers ca ființa ta,
cuvânt dezmierdat,
sărutând fiecare silabă ascunsă
atunci când rămân agățat
de absența zâmbetului tău blând
care m-a ademenit și prin inocență.
Aș vrea un vers
Matca spiritului
Înobilează suflete care rod esența
Întru devenire.
Legile haosului – haită de lupi
Sfășie crustele firave
Eliberând prin moarte
Puii de spirit care, fără pudoare,
Însămânțează
Împăratul fără familie și blazon,
Stăpân al primului cuvânt,
Cerne umbre prin ochi de stele
Fără nervi.
Îmi cer partea mea și-mi oferă
Infinitul – bogăția demenței.
Umilit, mă rog pios
Să mă
Icoana e supărată
c-a fost pictată zâmbind
și nu în suferința mântuirii.
Și-a dorit să se schimbe
și uleiul picturii s-a zbârcit
înnegurându-i ochii.
Vin urâții de lume, ce nu suportă
Romanizarea dacilor este indiscutabilă, nu și latinizarea lor! Așa cum amerindienilor, africanilor sau asiaticilor l-i s-au impus sisteme de administrare și cultură de tip european, într-un
Un vers naiv mi s-a prins scamă
De gândul meu prea plictisit;
Candoarea lui m-a umilit.
Un vers bizar a dat alarmă
Si-n cor de vorbe imature
Încep gângănii să mă-njure.
Un vers coclit de
Ne-am înmulțit prea mult și suntem tot mai răi,
pământu-i tot mai slut și noi mai nătărăi.
Ne-am pervertit eroi și duri în vanități,
din lada de gunoi pandore ne fac plăți.
Am separat trufași
Ne-am împropietărit lumea fierbinte
cu angelicii negustori de cuvinte
care în breslă au depus jurăminte
să se apere, să se ajute și să nu se atace,
după principiul să nu-i faci altuia ce ție
Reguli vin necruțătoare:
Primul țipăt la născare
cere-n van soartei iertare
(Porția de viață doare ).
Ce se naște-odată moare
și-apoi piere în uitare !
Nici răsplată , nici iertare !
Valoarea
Spre răsărit, un miriapod
din caierul soarelui
toarce fire de lumină
cu care o maimuță
îmbracă lumea.
Undeva, un cântec
a zăvorât noaptea.
Cu ochii neliniștiți
un melc
a început să măsoare
Pentru un drum nesperat
Îndoială și apoi zăbavă
Căci darul si temeiul
Sunt între vorbe si bucurii
Iar interesul aceleia
Care vine la așternut …
Mai bine să te ferești !
Dă-o la picioare!
Dar
Răstignitele cuvinte
îngropate și-nviate
trec prin vremuri
și șoptite, și blamate.
Adoratele cuvinte
lăudate, sărutate
trec prin vremuri
căutate și cântate.
Terfelitele cuvinte
ocolite,
Praf mult în camera mea plină de cărți,
mobile, tablouri, covoare
și multe obiecte de colecție,
care adună și răspândesc frenetic praf,
pentru că din praf sunt făcute toate.
Praf mult în
Printre gratiile nopții mi-a fugit
un gând golan târându-și umbra neliniștii.
A înnotat prin lacul speranțelor și
s-a strecurat prin potecile ipocriziei,
a trecut prin codrul suspinelor
și
Eu sunt valul născut
din furtuna unei iubiri,
împins în largul vieții
de mii de respirații
mai mult sau mai puțin blânde,
luminat de soare, de lună și de fulgere
din zâmbetele
Timpule, am o problemă cu tine:
m-ai invadat cu furnicile secundelor tale
și mă ronțăi din toate părțile
consumându-mă cu lăcomie și tenacitate;
supliciul exitenței noastre interdependente
mi
Tot ce are un început
are și un sfârșit,
cu o excepție !
Tot ce se poate ști
se poate descoperi,
cu o excepție !
Tot ce se poate imagina
se poate descrie,
cu o excepție !
Tot ce se poate
Iulia, Ana, Nina,Camelia, Angela etc etc
Sunt niște flori frumoase și parfumate
Peste care poposesc fluturii
Ion, Gheorghe, Vasile, Petru etc etc
Și le adună nectarul cu trompele
Coloană
Cu maduvă ce curge-n infinit
Nestatornic gând
Piciorul balanței, final nedorit.
Si totuși, echilibrul de epocă.
Pata strălucitoare
A unei idei, gloria iluziei
Renaște din bucuria
AE