Poezie
Ultimatum
2 min lectură·
Mediu
Ne-am înmulțit prea mult și suntem tot mai răi,
pământu-i tot mai slut și noi mai nătărăi.
Ne-am pervertit eroi și duri în vanități,
din lada de gunoi pandore ne fac plăți.
Am separat trufași religii si averi,
lăsând pentru urmași războaie și dureri.
Partide-am inventat cerșind la ignoranți
și-n raiuri ne-am plantat, murind totuși perdanți.
Sărmanii, tot mai mulți, se-mbogățesc cu boli,
copii lor sunt sluți și viciați în școli.
Am otrăvit ce-i sfânt, am omorât păduri,
pământu-i tot mormânt și-n ape doar scursuri.
Și atmosfera-i un cadavru înnorat
din care păsări viermi văd iadul dezgropat.
Prostia în răsfăț, orgoliul, trufia
ne-au pus pe gâturi hăț și-alături, mafia,
stăpâna pe buget, se vâră și-n chiloți
cu zâmbetul cochet hrănindu-se cu morți.
Tristețe și silă din cerul împărat
și plouă cu milă în eul reîntrupat.
Se-adună mânia, fatidic minutul
aduce urgia și piere sărutul,
se șterge programul virusat de noi toți
că-n noi e dușmanul, sabotori idioți.
Mai e o speranță când din raiul celest
o genă de viață vibrând în noi modest
re-nalță sclipirea curată și blândă
stârpind stricăciunea și greaua osândă
din omul satanic ce încă-i jivină.
Prin filtrul organic de matcă regină
ea naște o lume –nțeleaptă, calină,
virtutea anume să-i fie tulpină
și har altruismul pe spirit pecete
în veci ca un stimul iubirii ardente.
022327
0
cele bune!