"Ultimatum" – 267 rezultate
0.01 secundeMeilisearchDon McLean
Famed for -- and ultimately defined by -- his perennial \"American Pie,\" singer/songwriter Don McLean was born October 2, 1945, in New Rochelle, NY. After getting his start in the folk clubs of New York City during the mid-\'60s, McLean struggled for a number of years, building a small following through his work with Pete Seeger on the Clearwater, a sloop that sailed up and down the eastern seaboard to promote environmental causes. Still, McLean was primarily singing in elementary schools and the like when in 1970 he wrote a musical tribute to painter Vincent Van Gogh; the project was roundly rejected by a number of labels, although MediaArts did offer him a contract to record a number of his other songs under the title Tapestry. The album fared poorly, but Perry Como earned a hit with a cover of the track \"And I Love Her So,\" prompting United Artists to pick up McLean\'s contract. He returned in 1971 with American Pie; the title track, an elegiac eight-and-a-half-minute folk-pop...
1 poezii, 0 proze
TSTaneda Santôka
Taneda Santōka, birth name: Taneda Shōichi; 3 December 1882 - 11 October 1940) was the pen-name of a Japanese author and haiku poet. He is known for his free verse haiku. Santoka, an ordained Zen priest, after spending most of his life wandering all over the country as a begging monk, chose to settle in Matsuyama only to die 10 months later. The humble cottage where he dwelt -- Isso-an (A Blade of Grass Hermitage) is preserved north of Ehime University. His books and documents are also preserved in Shiki Memorial Museum. "In February of 1929 I received ordination as a monk and became resident priest at Mitori Kannon-do in the countryside of Kumamoto Prefecture. It was truly a solitary forest life (sanrin dokuju); as for quietness it was quiet, as for loneliness it was lonely -- such a life it was." (Taneda Santoka - from "Sômokutô") The Zen he was ultimately to practice, however, though traditional, was unusual. It was the Zen of solitary walking. The open road was to become...
2 poezii, 0 proze
Ultimatum
de Cojocaru Valentin
Ierusalim nu a existat ci a fost Doar un oraș la o margine de ape Și l-am numit Bagdad, Kabul unde În fiecare zi Dumnezeul lunii e crucificat Nu, Ierusalim nu a existat dar am simțit Nevoia că...
ULTIMATUM
de Fidy
M-AM SATURAT DE TINE CA DE MANCARE SI APA VREAU SI EU MAI MULT PIPER , CONDIMENTE . . . , DAR NU AI , NU ESTI BUCATAR ISCUSIT , NU ESTI MOALE , NU ESTI SUAV , DAR IA-O MAI INCET , POATE ASA IMI VEI...
Ultimatum
de Alexandra Anton
- Haide, haide să vorbim în paradoxuri… - Unde? Aici? Ce, ai înnebunit? Nici măcar nu vreau să te aud dacă vrei să taci, și nici nu vreau să te văd dacă orbești, nici să te fortez să fii la fel ca...
Ultimatum
de Dacian Constantin
ți se zbate un pește în ochiul stâng ți-a cam secat privirea nu te mișca o să te viitor popular până mâine n-am planuri decât până la secunda 2 la a treia încrucișare de idile se va suprapune karma...
Ultimatum
de Camil Camil
Nu mai scriu, nu mai scriu poezie.. Sunt sclav al cuvintelor, superfluu sunt un poet ubicuu particip la ideea de Poet prin puncte sunt cel mai iubit zețar histrionic și mă vreau pe mine, nu doar...
Ultimatum
de Alexandru Corneliu ENEA
Ne-am înmulțit prea mult și suntem tot mai răi, pământu-i tot mai slut și noi mai nătărăi. Ne-am pervertit eroi și duri în vanități, din lada de gunoi pandore ne fac plăți. Am separat trufași religii...
Ultimatum
de Miclăuș Silvestru
Se ridică lumea-n stradă Cu cuțitu-ajuns la os. Cârmuirea-i chiar neroadă? Întoarce totul pe dos? Strigăt de nemulțumire Se înalță către cer. Nu-l aud cei cu numire De se pierde în eter? Nu mai...
Ultimatum
de Flaminiu Talos
Cel mai frumos ultimatum pe care-l pot da E să-mi alegi, până mîine, două dintre flori Și două scrisori rupte Și un rând de haine nepurtate. Cel mai frumos ultimatum pe care îl pot da E plagiatul: Eu...
Ultimatum
de razvan parus
Sol... Cât de simplu poate “să se întâmple” ca tot ce nu a fost să devină peste zi o posibilitate în Infernul atât de hulit, dar totuși vizitat de sufletul pur al omului… Absu... În războiul grabnic...
Ultimatum de martie
de Lory Cristea
Cel mai des se moare când dă colțul ierbii Tu venind din geruri, ești prea slab să riști Înc-o bătălie ca să mai exiști Și te-mpușcă cerul să te plângă cerbii. Te petrec izvoare, pietrele îngână...
[în mâinile tale doar ascuțirea sabiei]
de Daniel Dăian
ultimatum până în mijlocul cărnii unde nu am reușit să legăm două pietre într-un singur cuvânt
Înmiresmată în tăcere, umbra Lui s-a trecut. Și lucrurile se împut. În Leviathania de dincoace și de dincolo de Prut.
de Bot Eugen Iulian
realitatea e un moanstră ce-ți trimite zi de zi ultimatumuri: trebuie să achiți la apa nova datoriile altora trebuie să plătești la termocom pentru căldura de care ai tăi n-au beneficiat niciodată...
tu nu ai de unde să știi
de Daniel Dăian
de când am confecționat împreună împreunarea simțurilor cu toată fierbințeala frunților conturate ca un ultimatum în așternuturi nu a mai plouat cu timpuri în glasul nostru și este atât de multă...
[houdini te salută din propriul său accident]
de Daniel Dăian
și pentru că este zi de protest în inima cetățeanului căzut la marginea drumului ultimatumul acordat bunului simț a încetat să mai bată batjocoritor în pieptul meu de tablă un sunet patetic în afara...
Dintre două rele...
de Goea Maria Daniela
Să plec recrut sau să mă-nsor - Mi-a dat, un ultimatum, tata. - Sunt tânăr, nu-mi doresc să mor! Am izbucnit... Aleg armata!
Viu din nou
de Minculescu Octavian-Andrei
Înecul amar, înjositor precum… Precum adormiții așteptând învierea Precum condamnatul primind un ultimatum Ori precum începutul descoperind sfârșirea. Steaua albă reunită cu vidul Niciun oximoron...
După luptă
de Bogdan Olteanu
După lupta în care mi-am înfruntat toate sentimentele de până acum, le-am adunat și le-am dat un ultimatum: ori se schimbă, ori le elimin. Am ridicat un zid în mine și am împins dincolo de el tot ce...
scrisoarea
de Elena Anyela Galea
conservatoare lupt contra invaziei de idei ce îmi cuprinde corpul cu viteza veninului de serpi și în încercările mele cedez neputincioasă cum fac mereu. îmi aștern pe hârtie într-o ploaie caligrafică...