Poezie
Ultimatum de martie
1 min lectură·
Mediu
Cel mai des se moare când dă colțul ierbii
Tu venind din geruri, ești prea slab să riști
Înc-o bătălie ca să mai exiști
Și te-mpușcă cerul să te plângă cerbii.
Te petrec izvoare, pietrele îngână
Trist și totuși tandru parc-ar fi Chopin
Cât de mult ți-ar place să pierzi acest tren
Pentru-o primăvară... pentru-o săptămână.
Niciodată vântul n-a bătut mai dulce
Viața, fără straie, n-a umblat pe drum
Cum o face, parcă-n ciuda ta, acum
Care-ți iei în spate hărăzita cruce.
053.353
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Lory Cristea. “Ultimatum de martie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/173963/ultimatum-de-martieComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Si pe mine ma \"frisoneaza\" poemul asta, ma duc repede sa iau o aspirina.
P.S. Mi-a placut mult moartea cand da coltul ierbii, de fapt ma gandesc ca moartea da coltul oricum.
P.S. Mi-a placut mult moartea cand da coltul ierbii, de fapt ma gandesc ca moartea da coltul oricum.
0
Aurora, multumesc mult se trecere si bine ai venit in pagina mea:).
Andu:P, la tine frisonu` e mai nashpa de declansat, avand in vedere ca, trecut prin ciur, dar mai ales prin darmon, ai sa dai coltul tot asa, n-ai cum sa te mai faci bine:)
multam fain, asa`i ca esti deja impushkat? a naibii Stella Artois:)))
Lory
Andu:P, la tine frisonu` e mai nashpa de declansat, avand in vedere ca, trecut prin ciur, dar mai ales prin darmon, ai sa dai coltul tot asa, n-ai cum sa te mai faci bine:)
multam fain, asa`i ca esti deja impushkat? a naibii Stella Artois:)))
Lory
0
Lory, draga mea, acest poem al închinării spiritului primăverii, acest minunat mugur ce se deschide dintr-o durere parcă, prea mult înghețată de ger și spasme, dorință ne-mplinită oare? „Cât de mult ți-ar place să pierzi acest tren / Pentru-o primăvară... pentru-o săptămână.„ Ce primăvară! Ce aprigă dorință te îmbie la drum deschis spre parcuri și grădini de fluturi ? Căci...” Niciodată vântul n-a bătut mai dulce / Viața, fără straie, n-a umblat pe drum / Cum o face, parcă-n ciuda ta, acum” . Hm. Resemnarea însă, cuprinsă în catarama conștiinței... „îți iei în spate hărăzita cruce.” Foarte frumos frumoasa mea! Cu drag.
0
Corr:)multumesc de trecere prin ganduri, versuri:)
cu drag - Lory
cu drag - Lory
0

Atat de primavara incat iti vine sa mori, atat de dulce incat nu putea rima decat cu \"cruce\". Prima strofa m-a naucit, cred ca este cea mai buna, a trebuit sa le recitesc pe celelalte, pentru ca ramasem pironita in \"Si te-mpușcă cerul sa te plangă cerbii\".