Poezie
Ultimatum de martie
1 min lectură·
Mediu
Cel mai des se moare când dă colțul ierbii
Tu venind din geruri, ești prea slab să riști
Înc-o bătălie ca să mai exiști
Și te-mpușcă cerul să te plângă cerbii.
Te petrec izvoare, pietrele îngână
Trist și totuși tandru parc-ar fi Chopin
Cât de mult ți-ar place să pierzi acest tren
Pentru-o primăvară... pentru-o săptămână.
Niciodată vântul n-a bătut mai dulce
Viața, fără straie, n-a umblat pe drum
Cum o face, parcă-n ciuda ta, acum
Care-ți iei în spate hărăzita cruce.
053.345
0

Atat de primavara incat iti vine sa mori, atat de dulce incat nu putea rima decat cu \"cruce\". Prima strofa m-a naucit, cred ca este cea mai buna, a trebuit sa le recitesc pe celelalte, pentru ca ramasem pironita in \"Si te-mpușcă cerul sa te plangă cerbii\".