Poezie
[houdini te salută din propriul său accident]
1 min lectură·
Mediu
și pentru că este zi de protest în inima cetățeanului căzut la marginea drumului
ultimatumul acordat bunului simț
a încetat să mai bată batjocoritor
în pieptul meu
de tablă
un sunet patetic
în afara eului devorat din dragoste
intra cu întregul său trup de șarpe în lumea de dincolo unde
ochiul tău se zbătea să traiască
în dezordine
după o vreme
chiar și aparența s-a resemnat
înfășurată într-un steag de luptă epuizat de câte gloanțe
au trecut prin carnea lui de pânză
zâmbetul tău se ilumina sumbru
uneori
când îți dăruiam oameni și păsări
scări rulante și foame
în colțul buzelor
sunt ceea ce șarpele din tine nu a știut să tacă niciodată
organul bolnav
taciturna mână întinsă sfidător
spre cer
017.171
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[houdini te salută din propriul său accident].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14067268/houdini-te-saluta-din-propriul-sau-accidentComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Eul devorat de meditații, scoate sunete patetice cu sonorități jalnice, și imploră ochiul să-l lase să viețuiască în privire, care, în ultimul timp, dezfolia de conținut numai forme sumbre, funeste, având conturul simulacrelor.
Poezia se încolăcește pe organul bolnav de prostia în exces, și încearcă să-l vindece, resuscitând ființa poetică.