Alexandru Corneliu ENEA

Perfuzii zilnice cu întrebări, pastile triste fără vreun răspuns depresiei cu gânduri infectate, e mort ecoul la chemări, cum soarele se stinge în apus, comă indusă de singurătate. Am

M-am invitat în mintea ta să-ți vizitez gândurile și, cu un buchet de bucurii, am așteptat să mă primești așa, pe nepregătite, pentru că am venit și cu o stare de veselie. Eram copleșit

Mi-e liniște de tine pe sârma nepăsării când dansez la maximă înălțime, atârnat între ieri și mâine, fără plasă de siguranță, în echilibru cu certitudinea. Să-mi aplauzi momentul când

Mă ninge singurătatea în zi de sărbătoare, acoperit de liniștea albă îmi vindec miezul rămas fierbinte, ars de gânduri uscate, din lava aprinsă de curgerea timpului fără tine. Mocnește

Cine nu crede că există infernul trebuie sa pornească acum un televizor, așa cum m-am convins. Iată ce văd zilnic la știri: războaie, asasinate, mafie, epidemii, sărăcie, poluare,

O imagine dintr-un tablou suprarealist mi-a mușcat viziunea despre liniște, a însângerat insomnia și i-a turbat starea de indiferență. Mi-am aprins țigara viciului nocturn să ascult

Ireversibilul exil al începutului m-a surprins cam târziu, când s-a aliat cu obrăznicia memoriei capricioase și m-au declarat aproape insolvent creditorilor care m-au îndatorat cu

Mi-a împietrit tristețea în râul ce mă curge, sunt șlefuit de colțuri și strălucit de unde, alunecă prin mine ideile confuze, lumina mă răsfață și-n raze mă ascunde rostogolit de stele și

Mi-am pierdut mare parte din aură la un pariu cu timpul, care m-a escrocat elegant cu promisiuni fumate. Mi-a jupuit ultimii ani moșteniți în amintiri rudimentare, și-s ecorșeu, biet erou

Mai aprin o țigară din pachetul nopții să alung sănătatea pe fereastra deschisă, să-mi intre câteva versuri naive , din celălalt univers, atrase de insomnie, dacă nu le sperie vreun gând

Ce-a fost înainte de a fi fost nimic ?! E altă întrebare fără rost, la fel cu: ce am fost înainte să fiu ce sunt !? Dar ce voi fi când nu voi mai fi ce sunt, este întrebarea păstrată

În oceanul de lume, am pescuit o perlă unică, mi-am făcut-o bijuterie prețioasă și o port ascunsă în suflet, de teama altor tâlhari ca mine. Seara, mă uit la ea vrăjit și în contact cu

Dacă se răzgândește viitorul și mă lasă în mijlocul singurătății, ca pe un rege învingător pe tabla de șah ? Se va găsi cineva să-mi mute rangul în cutia cu piesele care m-au apărat și

Într-un amfiteatru din raiul timpului, s-a organizat cenaclul poeților români, la care vine cu plăcere și Dumnezeu, în fiecare vineri, pentru că miercurea este la al scriitorilor

Îmi car în liniște trecutul, ca un melc casa, pentru că „a avea” urmează lui „a fi”, între parantezele timpului, din textul care mi-a fost scris să-l tălmăcesc aici. Tu îmi dai câteva

Pregătit, am acoperișul timpului, am și micul stadion în nocturnă pentru jocul atomilor selectați din mine, spre bucuria metazoarelor tridermice, cu arbitri rămași fără fluier, părtinitori

Mi-am pus în gratii nepăsarea, să rămână în mine, în pușcăria mea, vinovată, pedepsită, pentru că m-a uitat și nu m-a apărat când m-au atacat amintirile măsluite și nici când m-a jefuit

Când fructele rotunjite de soare au adunat destul foc, se deschid gurile lacome ale instinctelor dintâi, omagiu primitiv al existenței fertile, ca infidelitatea care consumă

Ca un atlant sprijin lumina stelelor, gerul îmi trosnește universul, spovedit rugăciunilor închiriate de la prea smerita toacă a nopții, din cordul, cânva inimă. Strădania unei cascade de

Îmbrăcat în costum de seară a iluziilor, am intrat în magazinul cu pagube să-mi cumpăr sacrificii și ironii pentru sărbătoarea istoriei mele. N-am găsit decât concesii la bucată, o