Perfuzii zilnice cu întrebări,
pastile triste fără vreun răspuns
depresiei cu gânduri infectate,
e mort ecoul la chemări,
cum soarele se stinge în apus,
comă indusă de singurătate.
Am
M-am invitat în mintea ta
să-ți vizitez gândurile și,
cu un buchet de bucurii,
am așteptat să mă primești
așa, pe nepregătite, pentru că
am venit și cu o stare de veselie.
Eram copleșit
Mi-e liniște de tine
pe sârma nepăsării când dansez
la maximă înălțime,
atârnat între ieri și mâine,
fără plasă de siguranță,
în echilibru cu certitudinea.
Să-mi aplauzi momentul
când
Mă ninge singurătatea în zi de sărbătoare,
acoperit de liniștea albă îmi vindec miezul
rămas fierbinte, ars de gânduri uscate,
din lava aprinsă de curgerea timpului fără tine.
Mocnește
Cine nu crede că există infernul
trebuie sa pornească acum un televizor,
așa cum m-am convins.
Iată ce văd zilnic la știri:
războaie, asasinate, mafie, epidemii,
sărăcie, poluare,
O imagine dintr-un tablou suprarealist
mi-a mușcat viziunea despre liniște,
a însângerat insomnia și i-a turbat
starea de indiferență.
Mi-am aprins țigara viciului nocturn
să ascult
Ți-ai întos ochii spre mine,
mi-ai dat autograf pe buze,
trupul ți-a rămas departe
în cealaltă lume a ta.
Mai sunt din povestea
cu broasca fermecată
care și-a ars vraja între palmele
Ireversibilul exil al începutului
m-a surprins cam târziu, când s-a aliat
cu obrăznicia memoriei capricioase
și m-au declarat aproape insolvent
creditorilor care m-au îndatorat
cu
Mi s-a arătat în vis distanța,
ai apărut și tu la capătul ei
printre catedrale străine
plouate de frig.
M-ai auzit
când din vârful înserării
ți-am cântat lin din clopote
vecernia de
Mi-a împietrit tristețea în râul ce mă curge,
sunt șlefuit de colțuri și strălucit de unde,
alunecă prin mine ideile confuze,
lumina mă răsfață și-n raze mă ascunde
rostogolit de stele și
Sergentul, când n-are ce face,
își bate un cui în talpă,
eu, mai candriu, m-am înghesuit
într-un suflet mai mare,
care m-a primit de voie, de nevoie,
până la ultima haltă unde
am de predat
Mi-am pierdut mare parte din aură
la un pariu cu timpul,
care m-a escrocat elegant
cu promisiuni fumate.
Mi-a jupuit ultimii ani
moșteniți în amintiri rudimentare,
și-s ecorșeu, biet erou
Mai aprin o țigară din pachetul nopții
să alung sănătatea pe fereastra deschisă,
să-mi intre câteva versuri naive ,
din celălalt univers, atrase de insomnie,
dacă nu le sperie vreun gând
Ce-a fost înainte de a fi fost nimic ?!
E altă întrebare fără rost, la fel cu:
ce am fost înainte să fiu ce sunt !?
Dar ce voi fi când nu voi mai fi ce sunt,
este întrebarea păstrată
În oceanul de lume,
am pescuit o perlă unică,
mi-am făcut-o bijuterie prețioasă
și o port ascunsă în suflet,
de teama altor tâlhari ca mine.
Seara, mă uit la ea vrăjit
și în contact cu
Dacă se răzgândește viitorul
și mă lasă în mijlocul singurătății,
ca pe un rege învingător pe tabla de șah ?
Se va găsi cineva să-mi mute rangul
în cutia cu piesele care m-au apărat
și
Într-un amfiteatru din raiul timpului,
s-a organizat cenaclul poeților români,
la care vine cu plăcere și Dumnezeu,
în fiecare vineri,
pentru că miercurea este la al scriitorilor
Îmi car în liniște trecutul,
ca un melc casa,
pentru că „a avea” urmează lui „a fi”,
între parantezele timpului,
din textul care mi-a fost scris
să-l tălmăcesc aici.
Tu îmi dai câteva
Pregătit,
am acoperișul timpului,
am și micul stadion în nocturnă
pentru jocul atomilor selectați din mine,
spre bucuria metazoarelor tridermice,
cu arbitri rămași fără fluier,
părtinitori
Mi-am pus în gratii nepăsarea,
să rămână în mine, în pușcăria mea,
vinovată, pedepsită,
pentru că m-a uitat și nu m-a apărat
când m-au atacat amintirile măsluite
și nici când m-a jefuit
Când fructele rotunjite de soare
au adunat destul foc,
se deschid gurile lacome
ale instinctelor dintâi,
omagiu primitiv al existenței fertile,
ca infidelitatea care consumă
Ca un atlant sprijin lumina stelelor,
gerul îmi trosnește universul,
spovedit rugăciunilor închiriate
de la prea smerita toacă a nopții,
din cordul, cânva inimă.
Strădania unei cascade de
Îmbrăcat în costum de seară a iluziilor,
am intrat în magazinul cu pagube
să-mi cumpăr sacrificii și ironii
pentru sărbătoarea istoriei mele.
N-am găsit decât concesii la bucată,
o
Merg și eu pe sub tălpile tale de nori
și mă întreb cum ar fi lumea
fără lumină și fără întuneric,
pentru că de acolo m-ai imaginat
printre toate mărunțișurile din sfera-titirez
care mă