Alexandru Corneliu ENEA

Încremenite, picioarele stalagmite, pietrificate de lacrimi picurate din bolta tristeții cu care mă acopăr, când vinovăția ta ingenuă mi-apasă seva destinului. Stalactită indecentă! Mă

În cimitirul amintirilor murite fac pomană și mulțumesc că m-au părăsit cu taina lor și m-au vindecat. Sigur și altcineva a mai păstrat din moaștele lor, mărturie în relicvariul

Flori albe de nalbe plutesc ușor s-aștern covor. Harnici pitici niște furnici le-ngrămădesc le stivuiesc pentru la iarnă să aibe hrană. Privesc uimit cum fericit un fluturaș sau

Nu mai mișcă ! A paralizat bătrâna noapte în patul meu, când am stins veioza. Respiră întuneric de s-a umplut dormitorul. O las în liniștea ei și orbecăi printre amintiri. Tocmai m-am

A trebuit să învăț să râd după ce am absolvit plânsul din primul minut, cu premiul respirației de vietate. De zâmbet m-am vindecat. Mila e de vină și ironia perversă. Cred că am

Iar m-a vizitat o minciună frumoasă, semăna un pic cu tine, s-a dezbrăcat, mi-a spus că mă iubește, s-a împrietenit cu speranțele mele și a dispărut ca o fantomă, să mă facă să

Iarna plagiază ritualul primăverii și grâul suspină pe câmp. Rădăcinile ideilor de bine sunt disperate. Anotimpurile devin aventuroase și chiar cinice, iar fluidele armoniei sunt scoase

Tocmai am văzut o stea care s-a sinucis la orizont, sau, poate, i-a căzut doar o petală de lumină !? A furat-o privirea mea și am făcut-o cadou unei anume dorințe. Știi tu care... Sper

Te văd pe malul celălalt. Între noi flori de nufăr și-o salcie plângătoare. Cine e umbra care zboară în jurul tău? Ți-e teamă de libelule? Aud cum vine apusul să prindă soarele în lesă și

Ochilor mei le e foame de lalele, dar neuronii mi-au vânat un cântec de ciocârlie și o ramură cu flori de măr rămasă agățată în plasa de păianjen a amintirilor, cam sfâșiată de gânduri

Avea invitați speciali și bucătarul a pregătit mai multe mâncăruri, după rețetele lui secrete, combinații diferite de ingrediente și, toți mulțumiți, i-au lăudat creațiile devorate. S-a

Cine mi-a furat apocalipsa ? O caut de un timp și nu o mai găsesc. Știu că am lăsat-o în dulapul sufletului, pe un umeraș, să nu se șifoneze, mai ales că am purtat-o doar de 2 ori. Ca să nu

Am visat trei îngeri care se certau. Fiecare vroia să mă ia și să mă ducă undeva, cât mai departe de mine. Până la urmă, m-au rugat să aleg eu pe unul dintre ei, dar te-am ales pe tine,

Am copilărit cu Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Frumoasa din pădurea adormită și multe zâne, balauri, ilene cosânziene și viteji feți frumoși. Eminescu și Creangă îmi zâmbeau. Când m-a găsit

Pierdut în holograma unui vis rotund alunec pe dubla spirală a dorințelor să găsesc explicații acceptabile pentru ce-a fost înainte de primul meu minut și ce va fi după ultimul minut, din

Fiecare are o piatră în mână să aleagă ținta și momentul din spectacol. Am reușit s-o înlocuiesc cu o carte care mă răzbună dacă greșesc și mă separă de gloata victimelor din

- Ce mănânci azi omule? - Niște suflete cu vitamine crescute din pământ, fierte cu măruntaiele altora care cânva cântau spre cer, apoi am și prăjeli din cele născute în ape curate, dar la

S-a corcit binele cu răul, minciuna cu adevărul, frumosul cu urâtul și s-a născut democrația să poată supraviețui beția ipocriziei în frăție în grupuri ucigașe de elite prin vot secret plătit

Încă mai sunt un subiect, înconjurat de predicate la toate timpurile, pe harta sărbătorilor insolente și a parastaselor nostalgice. Ca un infractor, schimb îmbrăcămintea zilei, să nu mă

Pe paharul meu, au rămas amprente după ce a trecut viața pe la mine și a băut din el cât a vrut. Fermentat, învechit, roșu, demisec, decantate reziduurile și i-a plăcut. Au mai rămas

Zeci de mii de ani s-au cumulat în gena mea, încă nedescifrabili, misterele s-au adunat și m-au creat cu neuroni activi și inefabili. Ce fascinant ar fi să-mi decriptez ce-ascunde viața în

În incertitudinea plăcerilor și zbucium, un fruct oprit m-a alungat plin de sâmburi amărui, parfumați cu iluzii și tensiuni răscoapte. Ce sadic a fost așezat în mine, între ramurile

Iar m-am rătăcit prin ochii închiși în subteranele mele cu păcate endemice agățate de neuroni proscriși care mă viețuiesc, cuțite și bice în mâna subconștientului. Memoria pângărită pe umăr