Încremenite, picioarele stalagmite,
pietrificate de lacrimi picurate
din bolta tristeții cu care mă acopăr,
când vinovăția ta ingenuă mi-apasă
seva destinului. Stalactită indecentă!
Mă
În cimitirul amintirilor murite
fac pomană și mulțumesc
că m-au părăsit cu taina lor
și m-au vindecat.
Sigur și altcineva a mai păstrat
din moaștele lor, mărturie
în relicvariul
Flori albe
de nalbe
plutesc ușor
s-aștern covor.
Harnici pitici
niște furnici
le-ngrămădesc
le stivuiesc
pentru la iarnă
să aibe hrană.
Privesc uimit
cum fericit
un fluturaș
sau
Am trecut repede prin raionul pentru nou născuți
într-un cărucior și în brațe,
de mână am fost purtat printre rechizite și uniforme școlare,
singur am trecut și de romantismul
Nu mai mișcă !
A paralizat bătrâna noapte în patul meu,
când am stins veioza.
Respiră întuneric de s-a umplut dormitorul.
O las în liniștea ei și orbecăi printre amintiri.
Tocmai m-am
A trebuit să învăț să râd
după ce am absolvit plânsul din primul minut,
cu premiul respirației de vietate.
De zâmbet m-am vindecat.
Mila e de vină și ironia perversă.
Cred că am
Iar m-a vizitat o minciună frumoasă,
semăna un pic cu tine,
s-a dezbrăcat, mi-a spus că mă iubește,
s-a împrietenit cu speranțele mele
și a dispărut ca o fantomă,
să mă facă să
Iarna plagiază ritualul primăverii
și grâul suspină pe câmp.
Rădăcinile ideilor de bine sunt disperate.
Anotimpurile devin aventuroase și chiar cinice,
iar fluidele armoniei sunt scoase
Tocmai am văzut o stea care s-a sinucis la orizont,
sau, poate, i-a căzut doar o petală de lumină !?
A furat-o privirea mea și
am făcut-o cadou unei anume dorințe.
Știi tu care...
Sper
Te văd pe malul celălalt.
Între noi flori de nufăr și-o salcie plângătoare.
Cine e umbra care zboară în jurul tău?
Ți-e teamă de libelule?
Aud cum vine apusul să prindă soarele
în lesă și
Ochilor mei le e foame de lalele,
dar neuronii mi-au vânat un cântec de ciocârlie
și o ramură cu flori de măr
rămasă agățată în plasa de păianjen a amintirilor,
cam sfâșiată de gânduri
Avea invitați speciali și bucătarul a pregătit
mai multe mâncăruri, după rețetele lui secrete,
combinații diferite de ingrediente și,
toți mulțumiți, i-au lăudat creațiile devorate.
S-a
Cine mi-a furat apocalipsa ?
O caut de un timp și nu o mai găsesc.
Știu că am lăsat-o în dulapul sufletului,
pe un umeraș, să nu se șifoneze,
mai ales că am purtat-o doar de 2 ori.
Ca să nu
Am visat trei îngeri care se certau.
Fiecare vroia să mă ia și să mă ducă undeva,
cât mai departe de mine.
Până la urmă, m-au rugat să aleg eu pe unul dintre ei,
dar te-am ales pe tine,
Am copilărit cu Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Frumoasa din pădurea adormită și multe zâne, balauri, ilene cosânziene și viteji feți frumoși. Eminescu și Creangă îmi zâmbeau.
Când m-a găsit
Pierdut în holograma unui vis rotund
alunec pe dubla spirală a dorințelor
să găsesc explicații acceptabile
pentru ce-a fost înainte de primul meu minut
și ce va fi după ultimul minut,
din
Fiecare are o piatră în mână să aleagă
ținta și momentul din spectacol.
Am reușit s-o înlocuiesc cu o carte
care mă răzbună dacă greșesc
și mă separă de gloata victimelor
din
- Ce mănânci azi omule?
- Niște suflete cu vitamine crescute din pământ,
fierte cu măruntaiele altora care cânva cântau spre cer,
apoi am și prăjeli din cele născute în ape curate,
dar la
S-a corcit binele cu răul,
minciuna cu adevărul,
frumosul cu urâtul
și s-a născut democrația
să poată supraviețui beția
ipocriziei în frăție
în grupuri ucigașe de elite
prin vot secret plătit
Încă mai sunt un subiect, înconjurat de predicate
la toate timpurile, pe harta sărbătorilor insolente
și a parastaselor nostalgice.
Ca un infractor, schimb îmbrăcămintea zilei,
să nu mă
Pe paharul meu, au rămas amprente
după ce a trecut viața pe la mine
și a băut din el cât a vrut.
Fermentat, învechit, roșu, demisec,
decantate reziduurile și i-a plăcut.
Au mai rămas
Zeci de mii de ani s-au cumulat
în gena mea, încă nedescifrabili,
misterele s-au adunat și m-au creat
cu neuroni activi și inefabili.
Ce fascinant ar fi să-mi decriptez
ce-ascunde viața în
În incertitudinea plăcerilor și zbucium,
un fruct oprit m-a alungat
plin de sâmburi amărui, parfumați cu iluzii
și tensiuni răscoapte.
Ce sadic a fost așezat în mine,
între ramurile
Iar m-am rătăcit prin ochii închiși
în subteranele mele cu păcate endemice
agățate de neuroni proscriși
care mă viețuiesc, cuțite și bice
în mâna subconștientului.
Memoria pângărită pe umăr