Alexandru Corneliu ENEA

Mi-au trebuit decenii să-mi cumpăr inutilitatea de la talciocul cu suflete frânte, stricate de incertitudini nereparabile, după lunga excursie printre flăcările emoțiilor, fără să cad

Sunt tot mai aproape de mine, încep să îmi recunosc trecutul lăsat de izbeliște în azilul uitării, și tandru caut orizontul să știu unde îmi va zbura umbra scăpata din lesa mea. Bănuiesc

Din sâmburele meu a crescut ideea unui pictor care a făcut natură moartă cu idei și stele în rama cu păduri de iele și alt lăstar mi-a scris o poezie pe-un ochi de scorpion dintr-o

Și pentru mine sunt zile mai mari sau mai mici, niciuna egală sau la fel cu alta, în jurul aceluiași astru cu congreția sa de derviși rotitori în ritmul muzicii cosmice. Obraznic, timpul se

Fluture, papagal în colivie, șoim liber, porumbel călător și metamorfoza mea a continuat până la starea de cuc, dintr-un ceas vintage de admirat și colecționat, sau doar împrumutat de

Tu vei pune floarea unei lumânări pe o piatră rece și-un buchet de flori cu petale roșii sub pomul cu ciori. Voi privi din ceruri, ascuns după nori, cum trăiește timpul, păgubit de

Cred că trebuie să fac o percheziție printre neuroni, pentru că îmi păstreaza amintiri interzise și toxice. Le-au furat cândva din viața mea și le aruncă la întâmplare, deșeuri pe maidanul

Știute și neștiute, legile cosmosului mă controlează; în societate, justiția și injustiția stăpâne mă guvernează; școli de idei, politici, istorii și arte mă modelează; religii, dogme,

Ți-am dat și ție să guști din salata mea cu amărăciuni naturale, însămânțate și crescute în mine,ecologic, la care, pervers, am adugat și miere de vorbe sincere cu rime și, instinctiv,

Mi-ai ascultat monologol de canibal care-și mănâncă propriul suflet prins în lațul pregătit pentru sălbăticiunile sălășuite în mine? Afurisitele zbârcituri de pe trecut s-au modelat în

Cred că mi-a expirat viza pentru paradis și am rămas la frontiera iluziei unde mă controlează indolența intrigată că nu prea am bagaje, ci doar cu un ardei iute și un castramete murat

Prins de păianjenul însemnat cu o cruce, supt de sufletul plin de căințe adunate, par o mumie eviscerată de fericire și speranțe, tors ca prim fir vibrat în plasa noilor victime atrase de

Baletul vorbelor aeriene cu piruete de zâmbete senzuale, ochii sclipesc stelar, spațiul ipocriziei aplaudă tehnica inocenței perverse, spectacol cu premieră repetată, doar alt decor și

Să fie entropia care ne-a descoperit ca doi gameți rostuiți în același virtual lichid amniotic de viață, doi gameți dezacordați și reuniți de vibrația falsificată a unei reverii? Mai iubești

Era rândul meu să te întreb, dar obosită și indiferentă m-a întrebat privirea ta: Ce mai faci? Mă rabd ! i-a răspuns statuia care mai respira în mine și ai plecat să-ți

În arheologia memoriei mai găsesc și fosilele unor amintiri dezgropate de insomnii fecunde bucuroase că m-au găsit lângă scrumieră. Chiar dacă îmi repugnă, le retrăiesc sumar

Mi s-a îngroșat sângele de la necunoscutele unor ecuații fugite din integralele nerezolvate, de teama calculului matriceal și a diferențialelor rebele. Mă surprind negativele

Pâinea noastră cea de toate zilele, În care tu ești miezul și eu coaja, Încă proaspătă și ispititoare, Acoperită cu năframa unor ani, Nu o da Doamne gurilor flămânde De suspinele

Instabilul vârf de sarcină m-a obligat să mă racordez la energia existenței tale, la învoială cu momentul prescris, sau a hazardului și cu dorința virilă. Fulgerul de contact ne-a

În urma mea un abur de cuvinte se risipește ca tămâia pe morminte spre pomenirea acelor poduri ce ne-au legat cu sunete ca noduri în dialoguri inocente sau barbare, dulce oțet sau tort cu

Se pare că ar mai fi niște zile curioase să mă vadă cum lenevesc în peisajul meu cu amăgiri pastelate, chiar dacă le refuz zorile, din motive personale. Gemeni cu ascendent în

Și azi mi-a fost foame de adevăr, dar zâmbetul tău mi-a dat doar cateva fărâmituri de cuvinte și am ieșit pe strada indolenței, mi-am luat niște minciunele tare sărate și cea mai amară

În grădina vieții, amețit de parfumul lui de trandafir, cu petale de sânge tânăr învăpăiate de soare, iubit de ochi, de albine și bondari, și-a scuturat roua când bărbatul l-a oferit