Poezie

viza pierduta

1 min lectură·19 februarie 2018

Mediu

Cred că mi-a expirat viza pentru paradis

și am rămas la frontiera iluziei

unde mă controlează indolența

intrigată că nu prea am bagaje,

ci doar cu un ardei iute

și un castramete murat ascunși în asuflet.

Fac o reverență vameșului viitor

care îmi promite ce va vrea,

obosit mă așez pe drumul parcurs

și visez la confuziile mele

agățate de coada unei comete

plictisite de gravitația sistemului.

O bucurie nemernică îmi remarcă slăbiciunile

genomului ancestral, periculos atacat

de voințe obscure și cam indecente,

așa că mă hlizesc la nervii sfârtecați,

striviți de copite și bocanci,

pentru că mi-au deranjat învoiala cu mine.

Câteva bucăți de intimitate îmi acoperă

orizontul declalibrat, suspendat de tăcere,

în lipsa misticului paradis pentru care

mi-am pierdut viza din cauza mea

și rămân fidel purgatoriului de baștină

populat cu intersecții păguboase.

Lângă mine, altruismul se scarpină în nas

și ironia mănâncă gogoși cu sare și plescăie.

001.022

Alexandru Corneliu ENEA. “viza pierduta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14120848/viza-pierduta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.