Poezie

sarbatoare

1 min lectură·1 noiembrie 2017

Mediu

Îmbrăcat în costum de seară a iluziilor,

am intrat în magazinul cu pagube

să-mi cumpăr sacrificii și ironii

pentru sărbătoarea istoriei mele.

N-am găsit decât concesii la bucată,

o legătură cu fatalități

și un CD cu voci rămase din trecut,

pentru care am plătit cu un mărunțiș

din plicul cu bani pierduți.

Îmi zăngăneau lanțurile singurătății

la întoarcerea spre mine,

m-am privit în tabloul anonim

din liftul care-mi urca tensiunea

până la coroana de victimă apocrifă.

Tocmai începuse concertul sângelui

prin toate arterele și m-am auzit

cum tușesc tabacic, spre disperarea

pereților sobri din arena camerei.

În pauză, m-am întâlnit cu tristețea,

care era la braț cu resemnarea

și mi-au zâmbit decorativ.

Ipocrizia nu m-a băgat în seamă;

știe că mi-e antipatică.

Bătrânele resentimente, îmbrăcate vintage,

mă priveau cu coada ochiului

și șușoteau despre trecutul meu

care mă urmărea tăcut.

Am plecat să mă întâlnesc cu toamna

care mă aștepta în vis, sub pilota rece.

Mâine, altă sărbătoare !?

001.266

Alexandru Corneliu ENEA. “sarbatoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14115683/sarbatoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.