Poezie

călătorie

1 min lectură·10 noiembrie 2017

Mediu

Sergentul, când n-are ce face,

își bate un cui în talpă,

eu, mai candriu, m-am înghesuit

într-un suflet mai mare,

care m-a primit de voie, de nevoie,

până la ultima haltă unde

am de predat coletul cu scame de viață.

Aparent, șinele ne rămân paralele

cu traseul vizibil dintre ore.

Urcă și coboară evenimente

în stațiile sentimentelor confuze,

parfumate sau transpirate, mute sau arțăgoase,

însoțite de accente și priviri.

Călătoresc așa de câțiva ani,

dus-întors, între noapte și zi,

așezat le fereastra interiorului meu,

să-mi număr traversele minutelor

lângă locomotiva sufletului tău.

Din când în când, un controlor

vrea să știe dacă am bilet

și-i arăt permisul de tandrețe

ștampilat vizibil, la zi, de destin.

Mi se pare, sau a încetinit

să ne rotească planeta?

001.290

Alexandru Corneliu ENEA. “călătorie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-corneliu-enea/poezie/14116154/calatorie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.