Alin
Luni
Mă numesc Alin. Am venit să locuiesc la tine în casă și după cum te știu, nu ai să mă dai afară. Știu că am să te deranjez, în primul rând din cauza aspectului meu. După cum vezi,
Sărbătorile de zăpadă
Am uitat să vă spun...
Vin sărbătorile de zăpadă! .... și bradul de pe colțul mesei, uitat de un înger milostiv ca ideea, se umple de singurătăți ademenind sfiala mâinii să
Omul din ...
Am uitat să vă spun...
Omul din marginea drumului nu este învins, este doar dat la o parte de către copiii prea copii ce au crezut că dimineața purtată pe umeri le dă dreptul de
Clepsidra cu grâu
Am uitat să vă spun...
Văzut-am într-o seară o pasăre ce stătea de vorbă cu statuile din piața cetății. Am văzut-o stând de vorbă și cu o statuie ce va să fie, iar unii trăitori
Datina
Am uitat să vă spun...
Pe stradă a început să treacă zilnic un cavaler în zale pe un cal alb aruncând cu arginți în porți și, spre uimirea grădinilor, casele au început să dispară, locul
Pasăre împăiată
Am uitat să vă spun ...
În oraș nu mai sunt păsări! Oamenii îmbrăcați într-o teamă portocalie merg împleticiți după un ritual străin nouă, și-n piața mare, nebunul străzilor vinde
Zăpada
Am uitat să vă spun ....
Zăpada prin care mergem cânta a departe.
Fiecare pas era un golf de singurătate în care fuga era o stăpână naivă și puternică și totuși ... mă opresc. Nu mai știu
Alb
Am uitat să vă spun ...
Aș vrea să mă îmbrac în alb, într-un alb total, atât de puternic încât să se umple încet, încet, de alb, de această neculoare ce le îmbrățișează pe toate și care
Am uitat să vă spun...
Ieri, după vecernie, mi-am adunat visele la o cafea, oferindu-le pișcoturi și câteva cuvinte bolnăvicioase pe care ochiul le-a strâns de pe drumuri, acele drumuri
Coborârea
Am uitat să vă spun ...
Am început să vorbesc cu iarba, cu florile, cu pomii, cu pomul acesta care m-a chemat și eu m-am dus și m-am plimbat prin el, ajungând până sus, în ultima ramură
Zidire
Am uitat să vă spun ...
În carnea femeii, niciodată știută de-a valma, sălășluiesc imperfecțiunile timpului străjuite de flori, nesfârșite culori și multe, foarte multe comori, a căror
Femeia
Am uitat să vă spun....
În mâna stângă mi s-a cuibărit povestea unei femei pe care noaptea a îndoliat-o cu necurățenie, plugul unui temut îmblânzitor poticnindu-se de carnea sa, de prima
Pasărea
Am uitat să vă spun ...
A fost odată o pasăre, într-un val de zboruri, care avea în aripa stângâ o pană colorată în nuanța iubirii, lăsând în urma ei gânduri rotunde ale căror sâmburi
Dorință
Aș vrea să mă petrec
într-o carte cu poeme
cu mâinile pline
de frunze și gene.
Timpul ... să-l cioplesc
într-un lut colorat
de un viscol
aproape-nserat
a cărui mărginire
e o
Rugă
Un copil cu mâna stângă
uitată într-un blestem
trage după el o stâncă,
un picior, galben, de lemn.
Strada încă e udă
dar mai plânge în privire
ploaia vremurilor bune
când fugea la
Zăpada dintre gene
Îmbrăcat în doruri albe
și fugind printre poeme
omul amurgit în semne
și-notând din greu
prin vreme
mai zidește câte-o frunză
în zăpada dintre gene.
Nimeni
nu-i
Poetul
L-am văzut pe stradă
cum picta parfumul
unei flori
pe zidul cetății,
cum aduna
din poarta unei case
secundele bolnave
de patimi oarbe,
cum reușea să cânte
întâlnirile
dintre ou și
Tăcerile tale
Îmi spăl întristarea strivită de timp,
În tot ce e alb, în ploaie te simt.
Ochii în zare s-au făcut întrebare
Între mine și tine, cine e așteptare?
Cine se culcă cu liniștea pe
Omul care...
Omul
care întinde mâna
la marginea străzii
poate fi un pom buimac
pe care florile din grădină
l-au aruncat dincolo de gard
pe strada în care
merg nălucile la târg.
Spatele
Cine mai știe
Și
vine o seară mult prea tocită
care ne-mbracă de gală!
Neastâmpărul adoarme în riduri
tăcând pentru întâia oară.
Cine mai știe în care trup aburește
buna mea oboseală de
Taina seminței
Umbra unei flori
se rostogolește peste nisip,
e atâta frică în amiezi,
și-atâta dimineață
în sâmburele copt,
încât mireasma nu-i întreagă
fără vina de-a fi vrut.
Faceți loc
Trecatorul
Vă rog, deschideți ușa !
Lăsați trecătorul pribeag
să poposească
lângă tâmpla noastră
preț de o baladă.
Drumurile s-au cuibărit
în ochii săi împietriți
la o margine de
Stare de a fi
Stă de veghe poemul
ce ninge cu veri
peste golf de dureri !
Vorbește ! – îi zic
și el mă preumblă
peste semne noi
încă dezbrăcate de
obișnuință,
mă împinge în cuvânt
să
Printre gânduri celeste
În odaia poemului
ploaia se rotunjește
până la frig,
cerul adus lângă silabă
din ore apoase s-adapă,
fructul zilei stă să cadă
peste nopți tăiate-n sare
mireasa de