Femeia

Femeia

Am uitat să vă spun....

În mâna stângă mi s-a cuibărit povestea unei femei pe care noaptea a îndoliat-o cu necurățenie, plugul unui temut îmblânzitor poticnindu-se de carnea sa, de prima sudoare și în zori, păsările de sub streașină au zburat pentru a nu se molipsi de noile pofte ale cărnii. Pe o etajeră, după ulcica părintească, sălășluiește o maramă, al cărei fir din mângâieri dorite, poate spune lemnului că murmurul din brațele femeii e încă viu, dar ascuns de aspra tăcere a hazardului, e încă zbor, dar spintecat de vina de a fi singură într-o clipă străină și potrivnică ei.

Lumea tace și privește pietros!

Nici ploile nu mai vin cu gânduri știute!

Dar pământul și casa și o singură fereastră mai pot zâmbi îmbătându-se cu ceaiul de busuioc rămas verde și ... femeia încă mai aprinde candela, necunoscând furtuna cărnii slobode și pofticioase și încă ... și încă mai crede că pernele sunt valuri de vise dintr-un alt pământ, dintr-un alt timp, dintr-o altă doină pe care nu a atins-o decât copilăria.