Sărbătorile de zăpadă
Sărbătorile de zăpadă Am uitat să vă spun... Vin sărbătorile de zăpadă! .... și bradul de pe colțul mesei, uitat de un înger milostiv ca ideea, se umple de singurătăți ademenind sfiala mâinii să
Omul din ...
Omul din ... Am uitat să vă spun... Omul din marginea drumului nu este învins, este doar dat la o parte de către copiii prea copii ce au crezut că dimineața purtată pe umeri le dă dreptul de
Clepsidra cu grâu
Clepsidra cu grâu Am uitat să vă spun... Văzut-am într-o seară o pasăre ce stătea de vorbă cu statuile din piața cetății. Am văzut-o stând de vorbă și cu o statuie ce va să fie, iar unii trăitori
Datina
Datina Am uitat să vă spun... Pe stradă a început să treacă zilnic un cavaler în zale pe un cal alb aruncând cu arginți în porți și, spre uimirea grădinilor, casele au început să dispară, locul
Pasăre împăiată
Pasăre împăiată Am uitat să vă spun ... În oraș nu mai sunt păsări! Oamenii îmbrăcați într-o teamă portocalie merg împleticiți după un ritual străin nouă, și-n piața mare, nebunul străzilor vinde
Zăpada
Zăpada Am uitat să vă spun .... Zăpada prin care mergem cânta a departe. Fiecare pas era un golf de singurătate în care fuga era o stăpână naivă și puternică și totuși ... mă opresc. Nu mai știu
Alb
Alb Am uitat să vă spun ... Aș vrea să mă îmbrac în alb, într-un alb total, atât de puternic încât să se umple încet, încet, de alb, de această neculoare ce le îmbrățișează pe toate și care
Visele
Am uitat să vă spun... Ieri, după vecernie, mi-am adunat visele la o cafea, oferindu-le pișcoturi și câteva cuvinte bolnăvicioase pe care ochiul le-a strâns de pe drumuri, acele drumuri
Coborârea
Coborârea Am uitat să vă spun ... Am început să vorbesc cu iarba, cu florile, cu pomii, cu pomul acesta care m-a chemat și eu m-am dus și m-am plimbat prin el, ajungând până sus, în ultima ramură
Zidire
Zidire Am uitat să vă spun ... În carnea femeii, niciodată știută de-a valma, sălășluiesc imperfecțiunile timpului străjuite de flori, nesfârșite culori și multe, foarte multe comori, a căror
Femeia
Femeia Am uitat să vă spun.... În mâna stângă mi s-a cuibărit povestea unei femei pe care noaptea a îndoliat-o cu necurățenie, plugul unui temut îmblânzitor poticnindu-se de carnea sa, de prima
Pasărea
Pasărea Am uitat să vă spun ... A fost odată o pasăre, într-un val de zboruri, care avea în aripa stângâ o pană colorată în nuanța iubirii, lăsând în urma ei gânduri rotunde ale căror sâmburi
Dorință
Dorință Aș vrea să mă petrec într-o carte cu poeme cu mâinile pline de frunze și gene. Timpul ... să-l cioplesc într-un lut colorat de un viscol aproape-nserat a cărui mărginire e o
Rugă
Rugă Un copil cu mâna stângă uitată într-un blestem trage după el o stâncă, un picior, galben, de lemn. Strada încă e udă dar mai plânge în privire ploaia vremurilor bune când fugea la
Zăpada dintre gene
Zăpada dintre gene Îmbrăcat în doruri albe și fugind printre poeme omul amurgit în semne și-notând din greu prin vreme mai zidește câte-o frunză în zăpada dintre gene. Nimeni nu-i
Poetul
Poetul L-am văzut pe stradă cum picta parfumul unei flori pe zidul cetății, cum aduna din poarta unei case secundele bolnave de patimi oarbe, cum reușea să cânte întâlnirile dintre ou și
Tăcerile tale
Tăcerile tale Îmi spăl întristarea strivită de timp, În tot ce e alb, în ploaie te simt. Ochii în zare s-au făcut întrebare Între mine și tine, cine e așteptare? Cine se culcă cu liniștea pe
Omul care...
Omul care... Omul care întinde mâna la marginea străzii poate fi un pom buimac pe care florile din grădină l-au aruncat dincolo de gard pe strada în care merg nălucile la târg. Spatele
Cine mai știe
Cine mai știe Și vine o seară mult prea tocită care ne-mbracă de gală! Neastâmpărul adoarme în riduri tăcând pentru întâia oară. Cine mai știe în care trup aburește buna mea oboseală de
Taina seminței
Taina seminței Umbra unei flori se rostogolește peste nisip, e atâta frică în amiezi, și-atâta dimineață în sâmburele copt, încât mireasma nu-i întreagă fără vina de-a fi vrut. Faceți loc
Trecatorul
Trecatorul Vă rog, deschideți ușa ! Lăsați trecătorul pribeag să poposească lângă tâmpla noastră preț de o baladă. Drumurile s-au cuibărit în ochii săi împietriți la o margine de
Stare de a fi
Stare de a fi Stă de veghe poemul ce ninge cu veri peste golf de dureri ! Vorbește ! – îi zic și el mă preumblă peste semne noi încă dezbrăcate de obișnuință, mă împinge în cuvânt să
Printre gânduri celeste
Printre gânduri celeste În odaia poemului ploaia se rotunjește până la frig, cerul adus lângă silabă din ore apoase s-adapă, fructul zilei stă să cadă peste nopți tăiate-n sare mireasa de
