Poezie

Tăcerile tale

Ecoul dintre gene

1 min lectură·27 august 2016

Mediu

Tăcerile tale

Îmi spăl întristarea strivită de timp,

În tot ce e alb, în ploaie te simt.

Ochii în zare s-au făcut întrebare

Între mine și tine, cine e așteptare?

Cine se culcă cu liniștea pe vatră,

Cine-și cioplește blestemul în piatră,

Cine are mâna spălată-n prihană

Și care din noi va rămâne icoană!

Să aprindem câte-o lacrimă pe apă

Și să privim în dincolo de pleoapă,

Să aprindem câte o lacrimă pe stâncă,

Să știm care din noi e rană mai adâncă.

Te cheamă cuvântul, aripa-mi te cheamă,

Strigându-i gol, miroase a toamnă,

Niciunde nu-i aer, nici zbor de flămând,

Doar eu printre frunze m-adun și mă vând

Tăcerilor tale...

001.223

Alexandru Ciocioi. “Tăcerile tale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-ciocioi/poezie/14095912/tacerile-tale

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.