Alexandra Negru

scris cu destulă imaginație și destul de bine d.p.d.v. al tehnicii. Cu toate astea, am remarcat câteva construcții mai nefericite: "mâinele mâinelui", "lipsa ta e ceea ce îmi lipsește cu adevărat"- aș spune absența ta, "mai ai multe să mă înveți"- de ce nu, mai ai multe să înveți...?
Mi se par niște construcții prea pretențioase care mai mult încurcă cititorul, decât să-l atragă. În rest, felicitări, ai făcut o treabă bună :)

un fel trecere de la basmul autentic, ludic, la aducerea personajului la viață, în zilele noastre. un text simpatic, în care Petruț se transformă din rege în studentul tipic, neștiutor, dar care deține anumite adevăruri.

P.S.: numele ăsta mi-a amintit de un profesor de la univesitate, pe care-l "alintăm" tot așa. Trăiască Petruț! :D

Un text scris cu precizie, adolescentin, dar și cu o anumită doză de maturitate pe alocuri care face poemul să fie credibil și original: "spune-i că-i iubești/ și n-o să te uite niciodată", "natura își are victimele# ei". Genul acestea de versuri pot rezista și în afara corpului poemului, ceea ce le face oarecum speciale. Per total, un text bun, fără reziduuri. Bravo & keep up the good work! :)

n-am mai citit un poem atât de jalnic. în afară de faptul că e o poezie cu rimă și nu prea, poemul ăsta nu aduce nimic nou, nu surprinde cu nimic cititorul. e doar o înșiruire de cuvinte care vor să sune bine și atât. încurajez în primul rând autorul să renunțe la rimă și apoi, de ce nu, să îndrăznească să fie data viitoare puțin mai original :)

Daniel, un poem bun, scris simplu și clar. Remarc câteva construcții reușite, cu impact, dar și o cursivitate frumoasă a versurilor.

"aș putea foarte bine (să mă avânt într-un lung șir
de neprevăzute patimi)
să cultiv grădini japoneze pe masa din bucătărie
masa aia care a albit
de la atâtea lovituri de cuțit
sau aș putea deschide ușa frigiderului până când
tot frigul s-ar elibera
și ar trăi în noi
până la adânci bătrâneți
dar nu fac asta
în frica mea nu dorește nimeni să supraviețuiască
nici măcar
lucrurile" - bravo :)

Un frame frumos, bine construit și bine dozat. Chiar dacă e mic, transmite exact ceea ce trebuie și cât trebuie. Bravo Ștefania, chiar mi-a plăcut :)

"am 10 ani
și e vară." <3

Am găsit aici un text îndrăzneț, care se zbate, care provoacă, și asta e condiția primară, ceea ce mă atrage pe mine ca cititor. Ai reușit să conturezi niște imagini frumoase: "trupul alunecă asemenea unui pește prin petrol", "pielea nu are fermoare", "inima ca un animal lovit de mașini". Cu alte cuvinte, un text bun și destul de original. Aș fi spus totuși în loc de "munte" mai degrabă "de sus" sau "de deasupra", iar primul vers, partea cu gloanțele de argint care se rotesc în buzunare e puțin cam ambiguă. :) bravo.

Am citit și am tot recitit, dar degeaba. În afară de câteva construcții, pe ici pe colo, care încearcă să salveze textul, părerea mea e că textul e foarte slab. În primul rând, în prima strofă, versurile nu au logică: "dimineața mă decojește de umeri", de trecut mai merge, dar oricum treaba cu decojitul a fost spusă de atâtea ori încât nu mai mișcă pe nimeni, "sărut în oglindă mă doboară răsăritul galben ars", din nou, în afară de faptul că nu transmite nimic e o exprimare cam nefericită. Mi se pare că ai vrut să scrii ceva în genul absurdului, dar din păcate nu ți-a reușit. E clar că mai ai de lucrat în primul rând la tehnică, apoi la aranjarea în pagină, și nu în ultimul rând, la felul în care redai ideile pe pagină astfel încât să aibă cât de cât cursivitate. În corpul 2 al textului sunt din nou niște construcții slabe, prea multe adjective însiruite fără rost și repetiții.

"Își îndreaptă capul așa sacadat
sa-ca-dat cum fac ele
o scânteie de soare îi prăjește ochiul sălbatic
ochiul mistic
sărutat de amăruie culoare
corpul de mireasă neagră îi scârțâie obraznic ca un cârd de trepte, dar totuși
elegant " cel mai mult mi-a plăcut partea asta și finalul, ce e între e în plus. În concluzie, cu mult exercițiu și voință, se poate. Ai talent, dar mai trebuie să lucrezi. Sper să nu te superi pentru ce ți-am zis mai sus, comentariul meu e doar o opinie critică menită să te ajute. Am încasat și eu multe, să știi :) Spor la scris!

Proaspăt, jucăuș și îndrăzneț. Mi-a plăcut textul în special pentru dezinvoltură și pentru că ai abordat un alt unghi, un alt registru. E bine, cititorul trebuie mereu surprins pentru a-i putea păstra atenția. Pentru toate astea, de la mine, să fie lumină :)

un text destul de bun, puternic. totuși, ar putea fi mult mai bun, cu câteva ajustări, dacă-mi permiți:


în noaptea asta îmi arunc umbra peste orice altă femeie
și mă prefac că ești tu
ai mâna mea înfiptă în gât așa cum îți place
încă îți mai cresc flori din gură dar se usucă
mă prefac că ești tu și îmi face bine

atlas a obosit
și-a lăsat globul la puntea unei ierni fără de tine
pe bordura din fața spitalului (prea ambiguu aici)
și doar tu ești de vină pentru ce s-a întâmplat
te-ai complăcut în ce ai devenit
în maladia unui orgasm cu fața în pernă
în ce am reușit să iubesc
și-n tot ce ai ajuns să urăști

simt că m-aș fi mutat cu tine în turnul babel ( în loc de turnul babel, ai putea zice simplu o clădire înaltă sau ceva de genul, turnul babel e prea biblic, nu prea se potrivește aici)
orice ating se prăbușește
și-mi rămâne doar bruxismul
ca singură mângâiere

vomă și transpirații dimineața.
până și heroina părăsește mai blând sistemul

dar sunt mândru de tine.> - îmi place, aici e epicentrul poemului.
ai fost rănită toată viața
iar acum ești puternică ai învățat să rănești.

m-ai lăsat cu un sfânt mai puțin pe umăr.
prin coastele mele trec neîncetat sulițele - (aș înlocui sulițele cu altceva, sulițe prea biblic, din nou.)
acelora pe care le-am iubit
și nu am simțit nimic
până la tine.

Sunt câteva idei bune în text, doar că artificiile din jur dăunează, și sunt prea multe elemente amestecate: legenda lui atlas, turnul babel. Cred că ai putea găsi niște comparații mai reușite.
Cam atât. Seară bună :)

Mi-a plăcut textul, debordează de imaginație, un fel de sf simpatic. n-am înțeles însă partea cu : "lasă-ți părul moale". poate îmi explici și mie :D

un discurs complex despre sinceritate și scris cu sinceritate. mi-a plăcut debutul poemului, "în viața mea mi-au plăcut direcții
oamenii aceia dintr-o bucată
pentru care munca este muncă și gluma glumă
pentru care să iubești este să lași dracului politica". în general, se transmite un mesaj clar și destul de puternic. probabil se mai poate tăia pe alocuri, uneori pare prea încărcat poemul. ai mâncat un "ca" în versul 9: înainte ca lucrurile să...
per total, un text care mișcă, construit frumos. :)

pentru că simplu și frumos, secvențe tăiate exact unde trebuie. mi-a plăcut cum ai dozat totul, că nu ai făcut abuz de cuvinte. poem concentrat, cu nerv, de efect. :)

Frumoasă derulare de imagini, un poem cald care transmite un calm sinistru, chiar dacă nu e excepțional.
ai putea să scoți totuși "aripi de fluturi" de acolo și să înlocuiești cu altceva. per total mi-a plăcut, probabil pentru că ai pomenit de Boris Vian și pentru că textul are continuitate și o curgere firească.

Poemul are părți bune, dar e mult prea fragmentat. Până la " și mi se face greață" era bine. Chiar și cu precizarea dintre paranteze.
Partea cu nebuniile și dracii mi se pare mult prea sf și în plus, nu se potrivește deloc, după părerea mea, cu atmosfera construită până atunci. Apoi, având în vedere faptul că s-a rupt firul de pe la început, celelalte versuri nu prea își au rostul plus că nici nu transmit ceva concret. Mesajul poeziei e mult prea derutant și fragmentat, și asta dăunează. Ultima strofă e din nou luată din alt film, deși are ceva sensibil. Cred că ar fi fost un poem mai bun dacă ai fi continuat așa cum ai început, într-o notă personală, auto-biografică, fără să te pierzi în așa scenarii. Cel puțin eu așa văd lucrurile. :)

un text fain, original. ai grijă, în prima strofă "de ca și cum ai fi știut" ? - nu înțeleg ce caută"de-ul" ăla acolo. mi-a plăcut cum se întinde poemul până la apa de ploaie și lebăda. cred că ai fi putut găsi o comparație mai reușită, care să fie în ton cu restul textului. dintr-un decor urban, se trece brusc la o imagine cu o lebădă pe ape. îmi amintește de eminescu iar eminescu nu prea are ce căuta aici. în rest, felicitări. mi-a plăcut :)

mi se pare că citesc și recitesc la nesfârșit aceleași înflorituri romanțioase de care deja mi s-a făcut greață. ok, e romantic, e frumos, parcă e un cântecel din ăla care-ți sună în ureche până adormi. și nu oricum, dar de plictiseală. nu știu dacă o să fac vreo diferență în scrierile tale viitoare prin comentariul ăsta, Mariana, dar sper că o să-ți dai seama măcar că nu asta e direcția potrivită în care să mergi cu poezia.ai imaginație, ai vocabular, ai putea scrie mult mai bine. așa că, un sfat: renunță data viitoare la floricele,fântâni, maci, izovoare, stropi de ploaie etc.
mi-a plăcut asta: "și tot ce va urma să trăim, vom trăi separat,
vor fi repetări la scară nano a ceva ce am avut deja amândoi". încearcă să aduci poezia în lumea asta a noastră, prezentă, unde poți să găsești o mulțime de lucruri pe care să le spui, fără înflorituri și artificii. sper să nu te superi, e doar un sfat și e alegerea și decizia ta dacă îl iei în considerare sau nu.

La mulți ani, agoniștilor!
Un An Nou cu multă inspirație și bucurie! ^_^

foarte fain, cadre întunecate bine delimitate, un stil tranșant, pe fond urban.
un poem concentrat, care transmite. mi-a plăcut :)

un poem cald, frumos, dar fără nimic extraordinar, nici în exprimare, nici la nivelul construcțiilor. partea "din luna albăc oboară nopți de lapte" mi se pare extrem de clișeică.

"eram doi copii și aveam o portocală". pam pam