soulmates
Ciudat cum uneori îți devin apropiați unii străini, cât de ușor se leagă sufletele prin traume comune, cum tu, Luis, venit dintr-o țară îndepărtată, cu mâinile tale de
fericire
când mă gândesc la fericire la siguranță văd lumina dimineții dintr-o zi de vară trecând prin perdeaua albă de in ușa deschisă spre grădină copacul înalt și leagănul din el radio-ul pornit de
provinciala
Trec dintr-o țară în alta ca dintr-o viață în alta, beau sangria la apus în față la Sagrada Familia apoi o cafea în aeroportul din Milano, schimb patul de hotel cu banca tare de plastic, charlotte
grow
E decembrie iar și pe insta îmi apar imagini cu un new york acoperit de ninsoare și zăpada care strălucește în lumina ecranelor uriașe de pe zgârie-nori pare cumva magică tocmai pentru că aici nu e,
hello, long time no see
E adevărat, nu mai știu ce e durerea, nu îi mai recunosc strălucirea și grația, sunt o privilegiată, o mică râzgâiată care mesteca toată invidia ca pe o gumă veche și face baloane pe
dunno
încă o zi sub lumina slabă a neonului, ed sheeran la radio ca într-o buclă și engleză cu diverse accente pe fundal, o ploaie violenta venită de nicăieri și apoi soare peste toată plictiseala
break free
Urmăm un scenariu indecis de prea mult timp, inspir și expir încercând să mă calmez, clipesc des și îmi număr degetele de la mâini, luminițele din tabloul cu un oraș aglomerat și viu cum poate nu
