dunno

încă o zi sub lumina slabă a neonului, ed sheeran la radio ca într-o buclă și engleză cu diverse accente pe fundal, o ploaie violenta venită de nicăieri și apoi soare peste toată plictiseala asta, o mică bârfă, o contradicție în opinii, un te ignor uneori pentru că așa știu eu să mă protejez, așa mă retrag eu sub cochilia de piatră c-un zâmbet nervos și ochi umezi injectați, încă un pic și vom trece peste toate interdicțiile, să ajungem acasă în brațele leagăn ale mamelor noastre, așa mari cum suntem ele încă ne cuprind, o noapte ciudată în care nu îți recunosc gesturile, e un mic monstru acolo care se formează, împinge în pielea ta, în oasele tale să iasă afară, un vis care mă tulbură mereu și nu mai știu cum să îl interpretez pentru că îmi dă peste cap tot sistemul de credințe, o vară incertă, asta e, în care sper și care nu s-a sfârșit încă, totul e haos, ce să mai vrei, doar cana de cafea pe care o țin în mână e o certitudine, o las să curgă prin mine să îmi aducă luciditate.