Alexandra Mihalcea

Ți-am citit dintr-o respirație - mereu aceeași, dar niciodată la fel - textul, care impresionează prin simplitate și senzualitate. Dar... o mică obiecție, dacă mi--e permis: \"ne întâlnim mereu aceiași\", nu \"aceeași\". Dacă vrei neapărat să rămână finalul strofei exact la fel ca la celelalte, poti incerca să modifici restul strofei. De exemplu:
\"Vorbim puțin
Zâmbim mult
Plecăm
Grăbiți
Din stație
Ne întâlnim
Mereu aceeași
Dar niciodată
La fel\"
Ãsta e cel mai simplu exemplu. Tu poți găsi altul mai bun daca vrei.

Ma bucur sa revin dupa ce m-am ascuns bine pret de cativa ani si sa vad cum ai evoluat. Nu ca n-ai fi scris bine si inainte, dar, na, ca tot omul, ai evoluat si tu. Ti-am citit cateva texte dar m-am oprit la asta sa-ti las un semn pentru ca mi-a atras atentia titlul...poate si din cauza starii mele de spirit. Frumoasa joaca asta dintre versurile tale si \"podul de piatra\". Subscriu la ceea ce spune Ecaterina mai sus: versurile tale devin din ce in ce mai profunde.
P.S. De data asta am postat comentariul unde trebuia:D

Ei, si uite cum din greseala, probabil din cauza oboselii, comentariul meu nici nu a ajuns unde trebuia:)) Era pentru \"Verde-albastru de moarte\". Mea culpa.

Ma bucur sa revin dupa ce m-am ascuns bine pret de cativa ani si sa vad cum ai evoluat. Nu ca n-ai fi scris bine si inainte, dar, na, ca tot omul, ai evoluat si tu. Ti-am citit cateva texte dar m-am oprit la asta sa-ti las un semn pentru ca mi-a atras atentia titlul...poate si din cauza starii mele de spirit. Frumoasa joaca asta dintre versurile tale si \"podul de piatra\". Subscriu la ceea ce spune Ecaterina mai sus: versurile tale devin din ce in ce mai profunde.

Sincer, mie textul asta nu prea imi suna a poezie, ci mai degraba a simple constatari... Singura imagine care ma duce cu gandul la poezie este \"visele mele se rostogolesc ca niște câini în zăpadă\". In rest... multa vorbarie.
Este strict parerea mea si nu tin neaparat sa fie bagata in seama. S-ar putea ca altora sa le placa. Mie una, nu.

Of... ideea de bază nu ar fi chiar rea, dar este foarte foarte prost rezolvată: imagini mult prea comune și banale, care îmi pun totul pe tavă... nu mă fac să gândesc deloc și nu e bine să subestimezi inteligența cititorului... Plus inversiunile astea care nu dau bine deloc în text... E clar că mai ai mult de citit și mult de exersat (iar asta nu este o insultă...pot să spun același lucru și referitor la mine).

Sincer, nu știu dacă să râd sau să plâng...
Din comentariile de mai sus, cele mai multe se referă la \"boierism\" ca la ceva ce ține de statutul social. Ori nu era aici vorba nici pe de parte despre \"cine-i mă-ta, cine-i tac-tu, ce boli ai avut în familie, ce titluri, averi, etc\". Dar fiecare a înțeles ce și cât a putut din acest termen și uite așa s-au trezit toți țăranii (și aici nu mă refer la omul de la țară - de la Cucuiata din Deal, sau mai știu eu de unde, care ară câmpul!) să dea cu pumnul în masă, să se revolte și să se răscoale că... vine boierii peste ei! S-au legat de un cuvânt, fără să dea atenția cuvenită acestui manifest. Dacă îi zicea \"țărănism\", să vezi ce se trezeau toți boieri peste noapte!
E jalnic, zău! Și dacă aș râde, aș face haz de necaz!

Alexandra Mihalcea-Rotaru

P.S. Astăzi trebuie să-mi duc burtica la doctor, dar sper să reușesc să ajung si la cenaclu. Deși, dacă și acolo discuțiile vor merge tot pe linia asta...

Două obiecții am:
1: Reproșezi faptul că sfidey logica și fizica spunând că mă plouă \"sub talpă\", dar, puțin mai tarziu, reproșezi exact firul logic \"(ghici ghicitoarea mea - oare ca ce se poate prelinge ceva – fierea aici - pe obraz. ptr cei care nu știu, este vorba de o .. lacrimă)\". Păi... lămurește-mă: vrei sau nu vrei logică?
2: \"Ploaia de spini a cuvintelor\" și \"Adam și Eva Anno Domini 2002\" sunt două texte diferite, dar, din greșeală, aici nu se observă asta. Păi dacă ai simțul critic atât de bine dezvoltat, cum de n-ai observat că prima parte(adică \"Ploaia de spini a cuvintelor\" n-are nici o legatură cu a doua parte - \"Adam și Eva Anno Domini 2005\")?
În rest... de gustibus. Nu am nimic să-ți reproșez și chiar dacă aș avea, nu aș face-o. Cât despre gluma facută de tine în final... deși sunt fată dau cu pumnul foarte bine(dar n-am să-ți demonstrez asta :D)și... beau bere.

Abia acum m-am întors din concediu și vad anunțul... După calculele mele, ziua în care am fost programată să citesc ar pica pe 28, nu? Dacă este așa, e foarte bine, pentru că imediat după această dată plec (iar!!!)în concediu. Dacă am greșit calculele să-mi spună cineva, ca să vedem dacă e cazul să amânăm sau nu...

\"Poeziei\" tale îi lipseste... POEZIA. Și cu asta am încheiat. Văd că nu merită oboseala... Credeam că o să vezi totul ca pe ceva constructiv, dar, se pare că nu e așa. Păcat, pentru că așa... slabe speranțe să treci de nivelul de atelier. Rămâi aici, nu accepta comentariile celorlalți, oricât de multe argumente ar aduce. Eu n-am de gând să-ți mai spun nimic.
Multă bafta!

Hoooooooooo!
1) Nu te-am comparat cu Eminescu! Nici nu vreu, nici nu are rost. Ideea era ca textul este o imitatie proasta.
2)Nu am sustinut si nici nu voi sustine vreodata ca Eminescu este perimat. Nici ca el nu s-ar ridica la standardele secolului XIX(by the way... noi suntem in secolul XXI, iar Eminescu este etern)! Era vorba de textul tau, nu de opera lui.
Sa o luam cu rimele imperfecte, de fapt inexistente: aproape/departe; privesc/suspin; urmaresti/pamant; prelinge/rece, etc.
Apoi, textul este lipsit de substanta. Cu alte cuvinte, nu are nimic comun cu poezia. Ce spun eu, repet, nu este o rautate fata de tine, ci o analiza lucida. Oricum, daca vrei sa treci de la atelier mai sus e nevoie de multa lectura si de mult exercitiu, pentru ca nu tot ceea ce pare este poezie.
Daca ai inteles ceva din ce ti-am spus, ne mai putem intalni.

Marius... Vroiam să comentez textul Alinei, dar mă văd nevoită să comentez în primul rând comentariul tău...
Să vedem... \"dar te intreb de iei habar
ce oamenii iti spun?\".... hmmm... expresia corecta este \"ai habar\".
Spui că poezia ar trebui COMPLECTATÃ??? Ei bine, nici măcar nu m-am obosit să caut acest cuvânt în dicționar, pentru simplul fapt că știu deja că nu-l găsesc acolo. De ce? Nu există. Forma corectă este \"completată\".
Înainte să dai sfaturi, te rog mult, învață limba română... E păcat de ea, că e frumoasă, zău...
Alina...
Când am citit textu, știi ce mi-a venit în minte?
\"Cobori în jos luceafăr blând
Alunecând pe-o rază\"
etc.
Eminescu era genial... la vremea lui. Textul tău, în schimb, chiar și pentru poezia secolului XIX ar fi cel mult mediocru. Iar în ziua de azi ar fi bun cel mult ca text pentru o manea sau piesa unei trupe de manechini(că tot avem multe d\'astea). Nu mai spun că la capitolul rimă-ritm... dai chix cu brio.
Sper să nu te supere comentariul meu(n-am spus nimic cu răutate), dar cred că e dreptul tău să știi de ce au hotărât editorii să+ți bage textul în atelier.

Din păcate, trebuie să te dezamăgesc, deși, fie vorba între noi, ai înțeles foarte bine faptul că nu există (în acest caz) două Alexandre... Este vorba de una și aceeași, adică despre mine. Așa-zisa ta confuzie nu este decât o scuză ieftină pentru un atac venit din cine știe ce frustrări. Dincolo de asta, e dreptul tău să contești pe oricine, inclusiv pe mine. Trăim în democrație, nu? Prin urmare, nu am de gând să-ți contest afirmațiile. Îți sugerez numai să te gândești că o editură de prestigiu cum este Curtea veche nu publică orice. La asta se adaugă și greutatea celor care s-au implicat în publicarea cărții mele. Desigur că și ei pot fi subiectivi, în fond nimeni nu deține o rețetă infailibilă pentru cuantificarea talentului. Mărturisec că, atunci când ți-am citit comentariul, am vrut să citesc ceva scris de tine, dar nu am găsit. Poate altă dată.
Oricum, să știi că poți contesta chiar violent ceva sau pe cineva, cu o singură condiție: eleganța, dublată de argumente. La tine nu le găsesc.
Deocamdată, îți mai spun doar că nu voi mai intra în dialog cu tine decât dacă renunți la artificiile ieftine(vezi îndoiala cu privire la cele două Alexandre, imposibilă în condițiile în care ai fost la cenaclu săptămâna trecută, iar fotografiile din articolul Amadriadei sunt edificatoare) și la tonul suburban, care nu servește nimănui.
A, era să uit: de ce te ascunzi sub un pseudonim deloc inspirat?

Florr, dacă lansarea mea a trecut neobservată pe site, în nici un caz nu este vina editorilor, care au avut grijă ca anunțul să stea pe prima pagină până în ziua lansării(și, dacă nu mă înșeală memoria, chiar și o zi-două după).
Cât despre faptul că nu ai găsit cartea în raftul site-ului... din nou, nu este vina editorilor, ci a mea. Cartea a apărut într-un tiraj mic și mai am foarte puține exemplare. Încă am comenzi neonorate și va fi nevoie de o mărire de tiraj. Abia după aceea o veți găsi aici.
Oricum, dacă vrei să cumperi cartea, poți veni duminică la cenaclu.
În final nu pot decât să-ți mulțumesc pentru cuvintele de apreciere.

Ama, îți mulțumesc pentru acest articol, mai ales că știu câțiva prieteni de aici care și-ar fi dorit să ajungă la lansare, dar, datorită orei, n-au reusit. Cu ajutorul tău vor reuși să intre în atmosfera de acolo și... să vadă ce au pierdut. :)
Bineînțeles, trebuie să le mulțumesc și celor care au reușit, în ciuda orei, să-și facă timp să vină(și, spre fericirea mea, n-au fost deloc puțini).
Îți mulțumesc și ție, Maria, pentru atenția acordată acestui articol(și pentru steluță, care, fie vorba între noi, îmi servește mai mult mie decât Adrianei).

Ama, ma bucur mult ca te-ai hotarat in sfarsit sa postezi acest articol, pe care stii bine ca il asteptam cu sufletul la gura. Frumos scris! Foarte frumos(micile reprosuri... in particular, sa-ti pot da si \"suturile\" de rigoare). In rest... nu pot decat sa-ti multumesc petru acest articol si cred ca nu numai eu ar trebui sa fac asta, ci toti cei pe care i-ai pomenit aici.
cu drag
Lex

Acesta este al doi-lea text la care mă opresc în noaptea asta cu plăcerea descoperirii. Constat existența unui verb stăpânit tiranic și a unor imagini care sfidează locurile comune. Cu excepția părții finale a ultimului vers(pur și simplu a noastră), care poate foarte bine să lipsească, întrucât este un adjuvant inutil care devine balast, vocea textului este bine timbrată și există (asta îmi place cel mai mult) și acel soi straniu de muzicalitate atât de rar de găsit, din păcate. Iată că se poate scrie despre dragoste și fără rețete îndelung tocite. Iar nostalgia poate fi salvată de melancolia blegoasă de tip manea, sau, la fel de rău, de tip pastișă.

După ce am văzut textul comentat anterior, m-am mai uitat la câteva texte din pagina ta, nu de alta, dar nu mai citisem nimic din tine. Ansamblul îmi spune că există sclipiri reale, repet, reale, dar și o anume doză de balast care trebuie eliminată. Cuvântul cheie ar trebui să fie sublimarea. Periate bine, textele tale ar putea deveni mult mai rezistente.

În sfârșit, o poezie autentică. Pică bine, pentru că tocmai mă plictisisem să mai caut printre rânduri care nu spun nimic. Excelent realizată atmosfera Kafkiană. De asemenea, este de remarcat că reușești să atingi, cu mijloace folosite parcimonios, nivelul acela de simplitate (unii o confundă, greșit, cu simplismul), care provoacă glisarea de la cuvânt la expresia poetică. Iată că se poate scrie poezie bună și fără atât de iubitele de unii floricele de stil plasate neapărat pe un fond cu lună, stele, luceferi, suspine blegos-languroase și altele asemenea. Mai vino cu din astea, că vii bine.

Reușești ca întotdeauna când vin să văd ce ai mai scris, să mă surprinzi într-un mod cât se poate de plăcut.Un poem feminin până în pânzele albe, fără să cadă, așa cum se întâmplă uneori cu poezia feminină de pe site, într-o dulcegărie banală. Aceeași delicatețe cu care ne-ai obișnuit în poemele tale, dar aici, nu știu, parcă ai mai prins ceva vână. Nu cred că e nevoie de mai multe cuvinte... Ar fi de prisos.
cu drag, Lex