Sunt câinele Dushnik, am fost călcat de toată planeta...

În sfârșit, o poezie autentică. Pică bine, pentru că tocmai mă plictisisem să mai caut printre rânduri care nu spun nimic. Excelent realizată atmosfera Kafkiană. De asemenea, este de remarcat că reușești să atingi, cu mijloace folosite parcimonios, nivelul acela de simplitate (unii o confundă, greșit, cu simplismul), care provoacă glisarea de la cuvânt la expresia poetică. Iată că se poate scrie poezie bună și fără atât de iubitele de unii floricele de stil plasate neapărat pe un fond cu lună, stele, luceferi, suspine blegos-languroase și altele asemenea. Mai vino cu din astea, că vii bine.