verde-albastru de moarte

E interesanta intercalarea versurilor cantecului printre cele ale poeziei, creand o imagine pe fundalul careia se poate auzi melodia \"podul de piatra\" care chiar se asorteaza cu continutul textului. Mi-a placut versul \"pata pe care o lasa mereu pe umar nebunia pamantului\".
Succes in continuare.

vad incarcatura de intelepciune si legatura strinsa dintre gindul schitat si redarea acestuia in imagini, care atrag atentia intens, totodata compozitia de ansamblu ia o dimensiune dubla prin relfexie, ceea ce devine, in ochii cititorului, un fenomen deosebit de frumos. si asa cum se intimpla sa percepem real cele mai bizare imaginatii numai in vis, se face trecerea asta deschidere dintr-un spatiu concret intr-unul virtual, deschis poeticului sensibil al mainii care semneaza creatia, dinspre autor inspre cel care citeste, si lucrul acesta este aproape neobservabil, o trecere foarte fina si voalata. peretii si mugegaiul pentru mine simbolizeaza inchiderea si moartea sau revolta de a o tine cit mai departe, asa cum fiecare om este unul setos de viata. chiar azi am regasit aceasta idee in una dintre scrierile lui ch. bukowski. lucrurile care sunt supuse disparitiei in citeva clipe, fara intimplari supranaturale, sunt greu de inteles, dincolo de rezistenta pe care se parea ca o detineau. in plus ca apa, ca simbol al regenerarii si al puritatii vine nu atit ca o salvare, cit acea veriga lipsa din ciclitatea lucrurilor firesti, conditionind legatura dintre ele. permanenta cautare a omului prin semenii sai si obiectele care poarta intelepciune - cheia de la o usa, dupa care se ascund unele taine, la care inca nu s-a putut ajunge, este la fel de natural ca viata insasi. schimbarea oglinzii pentru mine este debarasarea totala de trecut, de sine, de tot ce cindva era \"suflet putred\" si obisnuinta lui, a omului, de a merge mai departe uitind, reconstruind, amintindu-si... ceea ce am remarcat insa este faptul ca intelepciunea pe care am tot intilnit-o in textele tale devine tot mai profunda si mai greu de uitat, odata ce a fost atinsa cu gindul. si pentru asta iti multumesc, si pentru toate vremurile bune, amintirea carora nu este decit \"un altfel de leagăn\".

e

multumesc frumos pentru reflectarile voastre, fluxul lor adauga textului alta ”melodie”.
ela

Ma bucur sa revin dupa ce m-am ascuns bine pret de cativa ani si sa vad cum ai evoluat. Nu ca n-ai fi scris bine si inainte, dar, na, ca tot omul, ai evoluat si tu. Ti-am citit cateva texte dar m-am oprit la asta sa-ti las un semn pentru ca mi-a atras atentia titlul...poate si din cauza starii mele de spirit. Frumoasa joaca asta dintre versurile tale si \"podul de piatra\". Subscriu la ceea ce spune Ecaterina mai sus: versurile tale devin din ce in ce mai profunde.
P.S. De data asta am postat comentariul unde trebuia:D