Concert pentru pian op. 54

Reușești ca întotdeauna când vin să văd ce ai mai scris, să mă surprinzi într-un mod cât se poate de plăcut.Un poem feminin până în pânzele albe, fără să cadă, așa cum se întâmplă uneori cu poezia feminină de pe site, într-o dulcegărie banală. Aceeași delicatețe cu care ne-ai obișnuit în poemele tale, dar aici, nu știu, parcă ai mai prins ceva vână. Nu cred că e nevoie de mai multe cuvinte... Ar fi de prisos.
cu drag, Lex

Obișnuită să ții deschiși ochii mari, privind astfel natura în acuratețea ei, privești cu feminitate sporită unele detalii care se întipăresc într-o minte sedusă de fiecare \"despărțire\". Totul pentru muzica frunzelor uitate pe colțuri de bancă, e toamnă, e anotimpul când relațiile se sting fumegânde..., și când se aude lovirea unei clape preferate cu un deget metalic. Abuzează astăzi de o femeie, mîine vei inspira o tornadă.

ce-mi place Wagner, frate,
asta nu se uita la malurile preapline ale femeii-pian
asta daca rage, i se ridica aleia
rating-ul cu cateva toamne

victime, calai, musuroaie de cranii in
devenirea unei ploi multasteptate

uite, desi eu iti ziceam, gata cu natura, gata cu descrierile si folosirea acestor simboluri, azi m-am oprit tocmai pentru pasarile de lavanda. si daca nu as fi vazut apusul in aceste culori, tot m-as fi oprit sa las o vorba. Ama, ai o voce. Mi-a placut inceputul si finalul poemului, as fi scos partea cu cd-urile. A, si iti recomand sa incerci si acordurile lui Scriabin...

mi-a facut placere sa trec pe la tine...

Lex, draga mea, dacă eram mai isteață jucam rolul furnicii ca să am și eu ce să mănânc la iarnă dar după cum vezi plecarea în Belgia nu m-a schimbat cu nimic, port tot costumul acela de greiere aiurit cântând pe la porțile încuiate ale castelelor, îmi caut drumul cu vântul fluierând prin buzunare a dor de casă. Intr-adevăr, mai multe cuvinte ar fi de prisos pentru că așa cum spuneai tu într-o seară la Eliad, poezia la fel ca și muzica nu pot fi și nu trebuie explicate, ci doar simțite, iar poetul după ce pune punct nu mai are dreptul să spună nimic.

cu aceeași prietenie dintotdeauna,
Ama

Sau \"domnule doctor\", mulțumesc pentru înțelegerea de care dați dovadă în tratarea acestei maladii. In viață fiecare lucru își are fărâma lui tainică de poezie, frântura sau fractura :)) de cântec. Să simți asta e un mare dar ca și cum din haosul timpului ai desprinde clipa prin care se poate privi în eternitate. Pregătește bandajele și iodul, o să vin degrabă la tratament, rana e una superficială și se poate trata.

cu drag,
Ama

quo vadis do_mine
iarăși și iar
vasul fantomă pe portativ
olandezul zburător cântă
hip-hop frate s-au schimbat
vremurile la Amsterdam
cu d.j. Tiesto mixând
Tannhauser și Lohengrin
au fost și la vremea lui Wagner
mai greu acceptate de public
dar uite piatra cubică vibrează
deja cu pavajul adunând lumea în piață
religia muzicii are un Dumnezeu electronic
la care din când în când și eu mă închin
adagio for strings îmi plac entitățile house
iarăși și iar
aurul Rinului plutește pe ape
cu zei scandinavi
și războinici nemuritori
underground în Wallhala
să explorăm inexplicabilul
pe o frunză de dud

amical,
Ama

* Rhin

E vocea mea de toamă, un pic mai răgușită decât la Agigea, \"mi-e frică, domnule\", spune ea, dacă arunc natura și peisajele și simbolurile și toate alea-alea, nu mai rămâne nimic din poezia mea, poate că sufăr de sindromul paginii albe, oricum țin seama și mai deretic și eu din când în când, fac pe gospodina, șterg praful, schimb apa la flori, mai arunc la gunoi câte un bibelou învechit, doar ușa șifonierului nu pot s-o repar scârțâie și nu se închide așa că dacă la vară vom împărți aceeași cameră ia cu tine o daltă, o rindea, ceva să dregem lucrurile, altfel vom fi din nou nevoite să apelăm la soldații aceia de pe mal care căutau piatra filozofală în apă, vai de capul lor, că eu de la tine am învățat maxima care spune \"mai bine să lăsăm în trecut ce-i al trecutului\" dar ei aveau doar ochi să vadă nu și urechi să asculte :)) mulțumesc de trecere, mi-a făcut bine și mi-a mai alinat puțin dorul.

Ama

Uite și steluța mult râvnită din partea ta cu atât mai mult cu cât știu că nu acorzi acest simbol al poeziei la întâmplare. Uneori oamenii își caută fericirea numai în satisfacțiile inspirate de rațiune, mi-e bine să știu că de data aceasta te-ai lăsat pentru o clipă emoționat de clapele pianului melancolic iertându-i micile dezacorduri.

:)
afectuos
Ama