Alex Popp

Poate ca nu ai ales titlul potrivit.
Nu azi ci La aniversara ar fi fost mai bine.
Un an de cand Alina MAnole da valoare acestui site.

Acum arata chiar mai frumos decat cu migul.
La mai multe fuziuni.

Dialogul dintre imagine si text bine realizat.
Cateva probleme in exprimare.

si e vorba de simti chiar
tu cum simti...

Fara suparare e o insiruire de cuvinte fara noima.

devin aripi
desprinderii

e oarecum gresit gramatical. Ori aripile desprinderii ori aripi ale desprinderii.

Poezie cu suflu epic, dar in care actiunea e sublimata la potenta. Actul lipseste. Parca ar fi statuia discobolului care e gata gata sa arunce piatra din mana. Si asta de mii de ani.
O tehnica desavarsita a versului liber. Ritumul cand iute, cand molcom parca ar fi pieptul ce se zbate al unei tinere care iubeste.
Se pare ca in seara asta dau numai peste poezii bune.

Nici o rasuflare nu cadea asurzita
de ce e verbul la imperfect? de ce treci deodata la imperfect? imaginea se rupe deodata prin aceasta neglijenta stilistica.
Si ultimul vers, care se vrea o concluzie care incununeaza, nu iese decat ca o explicatie care stirbeste din prospetime imaginii de pana atunci.
Daca aceste lucruri ar fi rezolvate, poezia aceasta ar fi o mica bijuterie. Aceasta datorita felului in care stii sa faci poetice propozitii aparent banale.
Un exemplu:
O revenire de pasari la cuiburi vechi
Maiestria de a nu spune pasarile revin la cuiburile vechi. Excelenta manevrarea a cuvintelor.

Edituri italiene erau?

Omnia mea mecum porto. Cat de veche e aceasta lozinca. Eu cred ca e o declaratie de neagresiune la adresa celuilalt si, in mod ciudat, la adresa lumii naturale. Ar putea fi foarte bine un slogan ecologist. Pentru ca priveste lumea ca un partener asupra caruia nu omul nu isi impune dreptul de proprietate.
Nu stiu daca asta ai vrut sa spui aici. De cand a fost lansata ideea corespondentelor universale, eu am simtit ca ai facut sa vibreze si acest lucru.
Poezia mi-a placut. Are un ton egal, de rasu-plansu. Apoi ritmul si rima sunt bine realizate. Chetia e ca se cam lungeste fara sa aduca amanunte noi si semnificative. E clar ca un \"cinic\" ca Diogene are gust de libertate. Si a o spune inca o data, e un fel de repetitie. Suparatoare.
Oricum. Descopar un poet pe care mi-ar placea sa-l citesc oricand. Asa cum imi place Eminescu, Petofi, Ioan Alexandru.

Sunt impresionat. Pe la coltul ochilor au incoltit niste lacrimi.
Ce dumnezeisti sunt ochii slabi ai batranilor. Cata seninatate. Au platit mult pe lumea asta. Au platit cu suferinta inocenta de acum. Inocenta in care se reintorc.

Cuvantul nu e cumva AGON?
Cum se pot face inscrierile?
As vrea sa particip.
Ideea e excelenta.

De acord cu parerea lui nenea Anton. Mi-a placut cum ai tratat tema voiajului imaginar, sau mai bine a reuntarii la el. MArinarii care se dezic asta inseamna?

Poezia asta e dezlanata. Arata sufeinta, dar parca nu e din inima. Cea din inima nu are nevoie de atatea autocaracterizari in mizerabila.
Bine scrisa, dar parca imaginea e oarecum fara substanta pana la urma.

Si pentru ca ai uitat de coca asta, aluatul s-a lasat, n-ai mai putut sa mai faci paine din el.
Frumoasa, plina de candoare poezia. Mi-a mers la inima.

Un text neincheiat. Un gand neprelucrat. Cred ca pe asta cei de la controlul calitatii ar fi intors-o la camera de proiectare.

Un text super. Ma bucur ca l-am descoperit. Atata tandrete amestecata cu ironie fina nu gasesti decat la marii poeti.

Poate ca aceasta forma de poezie a inceput sa se uzeze. Ar trebui sa mai taca gurile celor care o folosesc o vreme ca sa nu mai fie atat de banalizata.
Ca tot iti place matale sa vorbesti despre banalitate.

Ati intuit bine domnule Tudorache. Gradina Raiului este si ea bagata, dar probabil doar involuntar. Sau ca o strafulgerare simtita. Si cand am simtit am introdus acel la est.

O poezie de conceptie. Ideea este destul de clar conturata. Imposibiliatea comunicarii. Dar nu se intelege daca e vorba doar de comunicarea prin scris sau si de cea orala sau si mai mult, de orice fel de comunicare.
Eu as fi vrut mai multe lamuriri date in poezie. Poate insa ca autorul a simtit ca orice lamurire in plus ar musca valoarea literara de turul pantalonilor. Sau, mai stii, poate i-a fost lene sau n-a avut starea necesara sa duca treaba pana la capat.

Poezia asta e o ironie de la un cap la altul. Main intai o ironie de prim plan, cu porno etc.
Apoi o ironie pentru initiati. Caminul studentesc, nu?
Si apoi o ironie pentru cei si mai initiati. Mint, acoper, spitzul. Toate chestiile astea de limba vorbita in mahala.
Si cate straturi or mai fi nici eu nu stiu. Ca nu sunt destul de initiat.
LMAO

Daca e adevarata treaba cu zece navete de bere, atunci ma mut si eu in Rosiori.
Ce bere se face pe acolo?
Oricum merita navetele poezia asta.
Daca te mai prind pe chat iti voi pune mai multe intrebari, ca mi s-a parut frumoasa zona cand am trecut pe acolo. Si unde mai pui ca e si aproape de Bucuresti.

Multumesc pentru comentariu. Sunt fericit ca am putut inspira o strofa poate mai reusita decat poezia mea.