Poezie
început
1 min lectură·
Mediu
solomonari, de voie, și de nevoie-nchiși
în pietrele de apă,
dezvaluie o strună mereu fără de pleoape,
și-o lume incoloră
c-o ceată de hrisoave,
ce șed jos închistrate, în sâmburi de cais...
așteaptă
să se spună :\"v-am deschis!
și-acum puteți să mergeți
și să furați lumina
în dinții voștri repezi
s-o toarceți, și s-o-nfigeți
în creanga de leandru
ce vă atârnă-n gene,
cu sunete de codru să vă treziți în vene
la mieji de noapte jilavi, și fără de miros
cu toată-nvățătura ce-i lumii de prisos.\"
30/05/2003
012031
0
O tehnica desavarsita a versului liber. Ritumul cand iute, cand molcom parca ar fi pieptul ce se zbate al unei tinere care iubeste.
Se pare ca in seara asta dau numai peste poezii bune.