Alex Popp

Pe paturi cu perne brodate s-au asezat inteleptii si tavi de-argint li se pusera-n fata: limbi de privighetoare si alte trufandale se scaldau in picuri de soare. Si suradeau

aspre, groase degete modelară lutul dulce, întruchipând icoana blândă, veșniciei leită. muză, tu, născătoare-o, pântec te-a purtat și pe tine-odată - palme bătucite cuprins-au boțul, huma

sunt un ratat. nu fac nimic util. aștept. zâmbete. aștept o ratată. frumoasă. să facem copii abstrași din lumea aceasta obsedată de materie. știu, e scuza dintotdeauna. societatea ignorantă și

Tanjeste ochii mei dupa mana ta duioasa ca un izvor de apa calda, ochii mei reci de mort tanar si fericit.

Rătăcesc prin oraș. Pași moi. Miros de tei. Se cerne vântul în frunze. Închid ochii. Luminile felinarelor sub pleoape, ca zorii. Săgeți de frig pe spate. Mă ghemuiesc în acest coșciug umblător. Ce

O noapte rece. Sacoșele ca niște râmători, Sătule, își veghează stăpânii care dorm Lungiți pe bănci de plastic în gară, -n Roșiori. Sunt pline de verdețuri, pe slăvitul Domn Ai crede că-l

Seri metafizice, copii calcand pe praf de stele asternut pe fundul oceanului senin ca varul caselor din Zeletin.

cu ochii mari și tâmpi pierdut cu sufletul oprit în gât mă simt ridicol ca acel prinț de blaye visând iubiri de peste mări visând în lungi mătăsuri îmi apari cu străluciri de ambră îți

la ureche scoica poarta rasunetul marilor spargerea valurilor azi intr-o floare dulceata teilor alintul buzelor

Amantii tristi, ca umbre verzi, se tin de maini si se saruta culcati pe valul de cucuta, ce a crescut din inimi arse peste mormanele de oase. Amantii tristi ca umbre verzi... Sarmani

Când cerul scund se-apleacă peste mine - Noiembrie-al reclamelor electorale Mustește de-amintiri, știi bine - Aș vrea să-nchin căldurii tale Un imn de dragoste suav ca frunzele Ce-n părul tău au

mișcarea dansatoarei de porțelan sub lumina laserelor tăiată ca o mână pe masa de disecție pielea scârțâie ca o ușă. și muzele astea moarte de bete atât de dulci dorm. unde voia mișcarea ta

Ea mirosea a banane, atat de frumos, incat si troleibuzul se oprea din cand in cand sa o miroasa si apoi pornea fericit mai departe. Dar vezi ca dinspre ea incepusera sa se auda zgomotele

inimă nebună privește-o fiica hunilor cu ochi migdalați și a dacilor cu plete blonde să râdem împreună de patroana ta grecii ăștia sunt pasionali și în credință și în

apus cu pasari calatoare si balauri roz apus cu dylan si electroaparataj cu turnul de parasutism si copaci desfrunziti cata melancolie cuprinde sufletul picura fericirea miere

ce frumoasa e plecarea trag in piept aerul libertatii apusul asta nu sta sa fie frumos ghearele mortii le-ntinde otelite si in spate rasufla miazanoaptea timp de luna si de urcare ce va fi cum

vana asta de foc divin care s-a scurs in mine se intoarce incet inapoi poate mai repede decat as vrea acesta e un testament nimic altceva un testament pentru un mine de mai tarziu de-oi fi eu

pe zi ce trece ma fac intelept inteleg toamna si nu ma mai deprima moartea e o icoana draga moartea e o icoana fara taine un fel de scurgere spre absolut coloreaza in roz desprinderea ca un

de ce poezie de ce artă de ce frumos

o ultimă zi de pace. începe ne- -bunia verde.

Rondelul verisoarei de Milwaukee Aer cu flavour de dama Tras pe nas cu voluptate Sta cu tatele muscate Unduioasa curtezana Pe sofaua diafana Si Odaia o strabate Aer cu flavour de

Imitatio naufragi Eu inotam intre lecturi Si cautam sa nu ma-nece. Noian, potop, de gat, imi trece. Sunt milioane de figuri De ceara galbena si rece, Depozit plin de vechituri. Mirosul de

în ultima vreme n-am mai lăsat rima să muște din curul meu mare să modeleze ritmul sonete atletice rondeluri sprintene cu piciorușe rotunde de artemide blonde ca un sicriu sunt ele