Alex Popp
Verificat@alex-popp
„Omule, nu uita ca te asemeni cu Dumnezeu”
Nacut pe 27 ianuarie 1978 la ora 0:30.
Simt si eu ca am dat-o bara la proba artistica.
Camica. Stilul meu nu place, o stiu, dar ma incapatanez sa nu-l schimb. Uneori spun lucruri atat de importante ca baietii si fetel in cautare de relaxare se plictisesc si casca de li se rup falcile.
Am adus-o pe asta cu razboiul pentru ca eu nu pot intelege cum de s-a intamplat comunismul odios care a trecut peste noi si deriva morala care tine de peste cincizeci de ani. Si m-am gandit ca in asta sta explicatia. Cei mai buni, invatatori si profesori, au murit in acest razboi absurd. Pana si nemtii au fost castigati dupa el. Numai romanii si altii din est au suferit mai mult decat li se cuvenea. Poate si pentru ca nu au mai existat vechii ghizi spirituali. Comunistii au omorat ei, dar nu cat a omorat razboiul.
Pe textul:
„Tineri frumoși" de Alex Popp
Amenda i se va da lui Razvan Teodeorescu ca zice in loc de Ministerul Culturii si al Cultelor, Ministerul Culturii si Cultelor.
Etc.
Much ado about nothing.
Pe textul:
„Amendă pentru greșeli gramaticale" de Paul Bogdan
Pe textul:
„ce se mai poate spune despre toamna" de Alex Popp
In Antologia Palatina, o culegere de poezii descoperita in Bibliotheca Vaticana, s-au gasit niste poezii care poarta numele lui Platon si care ii sunt atribuite de unii exegeti chiar celebrului discipol al lui Socrate. Se spune ca ar fi opere scapate de la arderea la care le-a destinat proaspatul convertit la filozofia lui Socrate, intelegand ca sunt fara sens din punct de vedere gnoseologic.
In asta consta intrebarea mea. Daca sunt cuprinse si textele nesigure in privinta atribuirii lor lui Platon. Adica dialogurile apocrife, scrisorile si, in special epigramele.
Cred ca o sa fac excursia la biblioteca, desi eu am opera completa, dar probabil nu la fel de bine alcatuita. E vorba de carti in diferite editii, uneori indoielnice. Oricum, desi nu prea inteleg eu filozofie, stilul lui Platon din unele dialoguri este fermecator. Are o valoare literara pentru cei care sunt ca mine, mai natangi in problemele adanci.
Cititi ca merita: Politeia, Phaidros, Phaidon, Symposion. Astea sunt din ce am citit eu si mi-a placut.
Si, sa nu uit, Apologia este fantastica pentru cine vrea sa inteleaga demnitatea de a fi cetatean al unei tari.
Pe textul:
„Mouse & Alex MAFTEI" de Adrian Firica
Eu nu am citit filozofia lui decat pe sarite si nu am vazut toata editia lui Noica. Nici nu stiu daca am vazut altceva din aceasta editie deacat Theaitetos.
Pe textul:
„Mouse & Alex MAFTEI" de Adrian Firica
Eu nu tremur la poante ca fetele impresionate de potenta barbatului. Mai ales ca eu sunt ca ala din Brantome pe care l-a adus nevasta la judecata ca prea putea.:)
Avea ceva de spus poezia asta pana ai dat-o pe fleacuri.
Mi-am pierdut aici cateva miunute pretioase din viata. Noroc ca din astea sunt berechet.
Si a propos de redundanta scot limba la degeaba. Nu e redundanta orice repetare. Uneori e clarificare, alteori e intarire.
Care-o fi fost acum?
Pe textul:
„Mărturisirea unui soț adulterin" de Emil Tudorache
Fie ca esti Berkowitz sau Bundy tot te prinde asa ca nu ma lua in serios daca ai astfel de porniri.
Asta ca sa mai scriu ceva psihanalizabil.
Ca trebuia sa fac un comentariu sa arata ca poezia asta n-a trecut pe langa mine ca un merzan de tzigan. Vezi ca scriu cu tz cu mi-a recomandat Manolescu.
Pe textul:
„Nas ne dogoniat!" de Emil Tudorache
mcalipsa masii!
Ce-au zis aia la recrutare. Te primeste?
Stii sa dai uimitor glas sentimentului de trage apa dupa ce te-ai usurat.
Maestre. Shapo!
Pe textul:
„Săru-mâna, șefu’..." de Emil Tudorache
Nici prea reusita nu e in ciuda muncii depuse. Observa ca e in forma de sonet.
Virgule n-are ca n-am vrut eu.
E e de la egoist.
Dar este scrisa din suflet.
Dar are si partile ei bune asa ca mi-am permis s-o public.
Pe textul:
„Pantelimon" de Alex Popp
N-are nici o legatura cu toamna.
Oidip glasuieste aici.
Pe textul:
„Scrâșnet" de Alex Popp
As fi preferat o poezie scrisa cu mai putine cuvinte neologice si tehnice, dar asta n u e decat o limitare a mea. Orice cuvant e poetic daca cel care scrie ii da incarcatura potrivita.
Poate ca banalizez, dar mie poezia asta mi-a reamintit cum manevrau pe vremuri vanzatorii trambele de panza vandute la metru. O amintire fascinanta dintr-un timp cu prea putine minunui adevarate si cu prea multe neimpliniri.
Si nu e nici eseu, pentru ca acest gen presupune o respiratie mai larga si o demonstratie oarecare, pe cand aici nu ar fi fost decat niste intuitii, nici macar niste ipoteze.
P.S.
Putea sa zica oricine ca moartea e desavarsita si perfecta, ca tot nu este adevarat. Moartea e numai o etapa, un moment in ceva mai vesnic, care e viata.
Pe textul:
„Despre cum imi inchipui Timpul" de Alina Manole
Pe textul:
„Cuc nebun" de Paul Bogdan
Pe textul:
„Femeia ce trece" de Magdalena Popa
Oricum, nu stiu cum am trecut peste poezia asta. Ar fi meritat mai multa atentie din partea mea.
M-a impresionat strofa cu mirarea ierbii. Fantastica inspiratie. Parca simt roua-n picioare.
Pe textul:
„Înserare" de Magdalena Popa
Iti suna si asa este. Dar a Noaptea de decemvrie nu? Si a altele asemenea.
Numai ca aici e vorba mai mult de sinucidere. E o poezie morbida zic eu.
Pe textul:
„Cantec pentru capitan" de Alex Popp
Am citit In curte la Dionis cand eram mai mic si nu-mi aduc aminte, dar e posibil sa fie vreo reminiscenta. Ea nu este intentionata. Stii si tu ca astfel de contaminari se intampla de multe ori inconstient. Poate ca am fost prea explicit punand si
semn ca avea sufletul curat,
devenind astfel un Balzac atotstiutor, dar nu m-a lasat inima sa n-o fac.
De ce avea sufletul curat. Pentru ca Isus se zice ca ne-a adus mantuirea chiar si noua pacatosilor daca ne caim. Si nu numai atat. Pentru ca exista o suficienta in om care seamana cu sufletul curat.
Enjoy,
multumesc pentru apreciere. Nu stiu daca ea este sau nu o ironie. Din pacate nu , nu ma pricep la proza. N-am suflu epic. Mai mult de o schita amarata si poetica nu ma duce pana. Scriu la un roman de vreo zece ani si n-am trecut de pagina cincizeci. Asta e.
Pe textul:
„Noaptea lui Pandele sau Ce poți face cu o cruce" de Alex Popp
Asta e.
Nic restul nu mai trebuie spus ca e metafizic si-l simte fiecare dupa puteri.
Serpesti -ntelepte e cheia poeziei. E felul in care se face transferul de la aceasta lume la o alta in care puterile isi urmeaza cursul lor haotic in intelepciunea care i-a fost dintotdeauna acordata sarpelui si aceasta intelepciune este cea a materiei nascatoare, a creatiei.
Pe textul:
„să fugim" de Alex Popp
Sa nu te superi pe mine, dar iubirea asta vara e rezultatul unor procese biochimice, nu vreo treaba a spiritului. Intelegi? Vine din animalic.
Si cred ca ultima propozitie sufera doar datorita vitezei de tastare. Caci se pare ca ai scris iubiri cu doi i si ai uitat un u la auxiliarul verbului. Nu indraznesc sa cred ca ai facut un dezacord, nici macar intentionat, ca textul parca nu vrea sa redea o atmosfera de periferie si de analfabetism.
Pe textul:
„Tomnatic frig" de Luminita
Pe textul:
„Inceput de toamna" de Luminita
