Alex Popp

Acum ca ai mai crescut in experienta vom fi taiosi. E o mare neglijenta in felul in care structurezi imaginile. Morfologic si sintactic.
Sa zicem ca trecem cu vederea greselile de ortografie, dar repetitii de genul: lacrimale (asa e corect), lacrimile

Direct in glandele lacrimare
Ca sa opresc lacrimile imbecile
Si sa intru in transa.

transa, transa

Si sa intru in transa.
Stii,transa e un fel de orgasm...

pofta, pofta

Dar macar pofta aia de scrum
Iti da pofta de viata.

macelaresc textul, altminteri destul de curgator conturat in macrosintaxa.

Si prin patetica ai vrut sa intelegi jalnica?

Bietul Emil mi-a zis ca i-ai recitat la telefon o poezie reusita. De asta sa fie vorba?

Cred ca nu a fost atent la detalii si l-au fermecat imaginile.

Si mai rele decat Carpati sunt Plugarul. Or mai fi si altele, dar tigara din chistoace in ziar le intrece pe toate.

Sper sa nu te descurajeze critica asta la baioneta si sa mai scrii. Sunt prea putini poetii Romaniei. :)

Daca o poezie nu elunga de sa ti se acreasca, daca nu are cel putin cinspe epitete bulimice, vreo zece comparatii de gaga si cinci metafore gen, da nu mai zic genul ca e prea porno in viziunea mea, atunci nu e poezie.
Oameni buni, e poezie pentru ca trasmite o emotie sau un gand in mod literar. Si o face. Asa cum sunt insirate aceste cuvinte, parca silabisite, au toata incarcatura draqgostei in ele. Tot focul acesta s-a transmis si la cititori.
Cine n-a simtit, n-a simtit pentru ca poate e impotriva \"manelelor\", cum le zic eu poziilor prea dulci.
Dar oricat de insiropata e poezia asta, tot poezie, si inca buna,ramane.

Excelenta poezie.
Palaria mea a cazut de la primul cascat de uimire.
Iata ca se poate scrie si asa.

Un castig pentru poezie.ro. Un nou autor bun de la prima aparitie.
Te asteptam cu noi texte in care sa nu dezminti.

Inca nu am vazut toate schimbarile din sit. Mie oricum mi se incarca bine si inainte. Apreciez insa ca ai facut modificari. a fost ca o gura de aer proaspat, de unde mi se parea ca nu se mai misca nimic aici.

Ar merge fantastic pe o melodie folk.
In rest imagini in felul in care nu-mi place mie. Adica desprinse din visuri titanice. Mai ales cand incepe si logica sa paraseasca discursul eu nu ma mai simt deloc confortabil. Cum, naiba, poate sa fie gregar, daca e nenascut? E in turma cu alte ovule fecundate? Daca asa ceva ar fi posibil, ca nu ma pricep deloc la genetica.
Si iar surpriza, si iar oximoron: vidul carnal.
Si mai presus de toate un ton neologic de ti se strepezesc dintii.
Ce sa mai zic de titlu? Poate o aluzie la celalalt nume.
Deci. Dupa o analiza a gretei produse de poezia asta, trebuie sa recunosc ca e destula stiinta si talent, daca interactioneaza cu mine, altfel eu fiind destul de placid - ca o oaie, sa nu ne sfiim de asocieri; os probata etc.
Dar a doua oara n-as reciti-o decat daca m-as transforma in masochist. Mie imi place logica pedestra a viselor mele peliconice, nu ceturile astea parca teutonice unde in fundul unui abis se coace la rece vreo sperma de diforma creatura.

Profit de nivelul meu scazut si spun cenzorilor ca imaginea asta, care se vrea cu funii, parca ar fi cu doua prezervative atarnate la uscat.

Da. Citesc articlolul si comentariile si imi vine un gand. Felicitari, de ce?
Parca ar fi ceva ca o favoare care i s-a facut. Mie personal nu-mi place stilul lui Matei, dar asta nu ma impiedica sa vad ca exista valoare si ca era numai un pas ca sa se exprime.
Nu stiu daca a mai publicat, dar sunt sigur ca aceasta carte nu va fi ultima.
Daca nu a mai publicat, chiar cartea virtuala pe care o are in poezie.ro sta marturie despre un poet stapan pe mijloacele sale, ajuns la maturitate, ca sa zicem asa. Si mai e de mirare ca este publicat.
Problema e daca va ajunge la public mai bine prin hartie decat prin internet. Eu ma indoiesc, dar asta e alta mancare de peste.
Si atunci, de ce felicitari?

Multumesc pentru comentarii.
Alina,
oricat ai rade, sa stii ca e o chestie sa scrie un mare poet, iubit de muze, despre tine.
Veverita,
ce vrei, daca ma apuca uneori sa ma cred Prometeu.

Pentru ce ai facut aici meriti fara indoiala o multime de pene. Credeam ca nu iti mai revii, ca ai dat tot in poezie si ai trecut pe \"carcoteli\".
M-am inselat. Nu stau sa fac acum analize literare. Haikuurile sunt inegale, dar sa fragmentezi astfel o poveste, in scurte imagini este, cred ca e cel mai potrivit cuvant, inspirat.

Prea adevarat. Nu stiu de ce mi s-a parut ca se rezolva asa problema de ritm. Vina e a paienjenului asta cu accentele lui. In rest frumoasa poezie, ca nu zisesem. Poate paiangului. Mi se pare ca exista si varianta asta.

Sunt singur, s i n g u r . . .
Literele își întorc spatele una alteia
mormăie câte ceva,
plescăie și dorm mulțumite mai departe,
mult mai departe...

O strofa reusita datorita acestui plescaie, care materializează literele.
Frumos.

Mai e apoi palma la cearșaf, care prin insinuare, dacă e, e plină de spumă.

În rest lucruri obișnuite, s-au mai spus, chiar dacă nu în această formă, care oricum nu sare peste medie ca imaginea atât de vizuală și concretă, și totuși atât de abstractă a literelor care ațipesc. Mi-ar fi plăcut ca imaginea aceea să apară în mintea mea, dar n-a fost să fie.

P.S.:
Ce e cu italice e un citat? Din Gellu Naum?

Se cunosc aceste lucruri. Si ce?
Ar fi fost poetic sa arati cum te afecteaza personal perceptia subiectiva a timpului.

paianjenului din colt

E bine ca ati pus pana la urma comentariul cenzurat al lui mego. Asa se vede ca Nexus are dreptate. El a pus acest text de Paul Cernat pentru ca stia ca la el o sa fie si citit. Asta i-a cerut si lui Mego, nu o precizare a autorului, ci o motivare a postarii altundeva decat era normal.
Dar nici atitudinea lui Nexus in privinta lui MEgo nu e de laudat. Sunt oameni care inteleg mai greu, eu inclus. Cu cei ca noi ar trebui sa fiti mai indulgenti. Sa nu va apuce imediat mistoul si oftica. Uneori conflictele astea de pe sit se nasc artificial. Pentru ca suntem prea banuitori si pentru ca nu avem rabdare cu ceilalti, poate aflati pe alta lungime de unda intr-un moment dat.
Cat despre textul lui Paul Cernat, inca o dovada de critica fara substanta. Ba chiar rauvoitoare. Si nutrita din senzationalul negarii si betiei de cuvinte.
Cine citeste randurile lui ar putea crede ca cenaclul de la MI, Amurg sentimental ar fi o idiotenie de la un cap la altul, ceea ce nu este.
Ba chiar criticul ne prezinta un poet bun drept prost si citeaza si niste versuri, care, cum se face adesea sunt cele mai proaste pe care le-a gasit domnia sa pe diagonala. Totusi ele sunt bune. Si asa ajungem la concluzia ca probabil Claudiu Soare e un poet genial si criticul un urechist.

Multumesc pentru comentarii. Am scis pana la capatul strofei a doua pe hartie si dupa aia mi-am dat seama ca e neterminata, ca nu aia vroiam sa zic. Si in timp ce postam am adaugat restul. Se pare ca a mers cat de cat.
Si, Cosmine, daca mai scrii versuri mai bune ca ale mele in comentarii te prind si incet, ca un taran de la munte iti rup picioarele. Desi daca ma gandesc mai bine n-ar ajuta la nimic. Ca doar capul e tartorul.

Un suflu nou in aceasta poezie. Tema dintotdeauna insa. Adica morala. Sa-ti fie de bine. Parca ar fi un colt de proza. Dar cum sari dintr-una intr-alta se face poezie.

O poezie la ordinea zilei. Sunt fericit ca e aproape reusita. E greu sa scrii bine despre evenimentele de la televizor si din ziare fara sa fii influentat de opiniile tembele care ti se inoculeaza pe caile media - scuze pentru pleonasm.
Mi-a placut si asta e ceva, doar stii cat sunt de carcotas.

Marius, ce pot sa zic, daca tu crezi ca versurile mele sunt ceai de musetel, asta e.
Da chiar asa de senile sunt?

Poate ai crezut ca ai facut un poem extraordinar.
Nu este asa. Poetul cel bun nu ar fi putut aparea aici. Acesta e doar ceai de musetel.