Poezie
Ana
1 min lectură·
Mediu
Ana
Născută în flăcări
Luminează
Încălzește
Noaptea noastră
Palidă,
Egocentrică
Și generoasă
Ca un
Soare,
Prea apropiat,
Prea depărtat.
Ana
Dansează în flăcări
Cu o țigară
Uitată
Demult aprinsă…
În jurul ei
Totul arde
Păgân,
Sălbatic
Apoi,
Prin fum
Privește
În urmă
Cu un zâmbet
De Giocondă.
Ana
Visează în flăcări
Pentru
A respira
Trebuie
Să ignore
Căldura
Focul
Purificator
Vine
Întotdeauna,
Întotdeauna
Din Interior.
Ana
Privește flăcările.
Vântul spulberă
Ultima
Cenușă.
Este finalul
Sau
Începutul
Miracolelor.
023810
0
ma bucur ca inca scrii, ba chiar vad ca te-ai fixat pe o anume versificatie pe care am mai intalnit-o la gelu vlasin;
sper sa te mai citesc.