Jurnal
Noir reve
1 min lectură·
Mediu
o nouă înflorire
șiroiește din întunericul
crăpat
o nouă înflorire
se insinuează
în noapte și o
întinerește
ireversibil
zâmbesc suprem
și încep rutina
deschid gura
mă arunc înăuntru
niciodată de ajuns
rozele metalice
răsar din nou
din carne
odată cu sângele
pustiu
miracolul nu se mai
întoarce
simt că ai dreptate
întotdeauna vine timpul
să spui stop
deschid ochii
și încep un dans
doar pentru noi
și ploaie
mâinile tale se
topesc sub pielea mea
atingerea ta este
fracturată
simt cum mă sufocă
dorința râncedă
provoacă un
ultim sărut
otrăvit
iar lumea se
golește
de mobilierul
inutil al
cimitirului.
012.475
0

Simt si eu ca ai dreptate Alex, un miracol ramane definitiv pierdut daca se trece pur si simplu pe langa el..insa cat de viu cand il deschizi chiar si pentru un moment! Si au am avut parte de un miracol de curand!
Am mai remarcat:
\"rozele metalice\";
\"atingerea ta est/fracturată\";
\"de mobilierul/inutil al/cimitirului\"
Cu bine,
peta.